Când era fie-mea foarte foarte mică (ciudat cum de la “când eram eu mică” am ajuns la “când era fie-mea mică”) am citit o carte foarte drăguță de psihologie: Anii magici. Cum să înţelegem și să rezolvăm problemele copiilor de Selma H. Fraiberg. O recomand călduros. Una din ideile care mi-a plăcut din cărticica asta este despre cum copiii sunt mai întâi mici magicieni (imaginându-și că totul se întâmplă datorită voinței lor, prin magie: apariția mamei, a mâncării atunci când îi e foame etc.) devenind apoi mici cercetători (descoperind lumea prin aplicarea unui mecanism similar cu acela al unui cercetător veritabil: emițând ipoteze, verificându-le, observând rezultate etc.).

În plus, motto-ul copilăriei mele a fost “sunt mică, nu proastă”. Asta îmi amintesc că îmi venea să le spun tuturor adulților ce îmi vorbeau pe un ton condescendent (adulții fac treaba asta cu plozii, ați observat?).

Mă rog, cert e că fie-mea se transformă încet încet într-un mic cercetător și mie mi se pare o minune. Curiozitatea ei e reală și sinceră. Plecând de acum un an când îmi poruncea impetuos să îi spun ce litere vedea (până le-a învățat pe toate), până acum, recent, când m-a întrebat unde e Craiova (unde locuiește străbunica ei) și a studiat pe hartă, atentă, unde e Craiova, unde stau bunicii ei, unde mergem la țară, mi-a spus că ajungem acolo cu mașina șamd. La aproape 3 ani. Altă dată m-a întrebat, extrem de serioasă, unde locuiesc maimuțele. Și ne-am uitat pe hartă să vedem Asia și Africa, ce animale mai trăiesc acolo, apoi in week-end am mers la grădina zoologică să le studiem.

Prietena mea Cristina îmi povestește cum își amintește și acum, la 35 de ani trecuți, cum a măcinat-o ani la rândul în copilărie o nelămurire. Îl întrebase pe tatăl ei ce însemnă indicatorul acela cu H. I s-a răspuns că înseamnă spital într-o limbă străină. Explicație corectă, dar incompletă, Cristina și-ar fi dorit să știe exact despre ce limbă era și cum anume suna cuvântul ăla și încă își amintește treaba asta. Tăticul ei considerase probabil că e mult prea mică să înțeleagă exact ce e limba engleză.

Tot timpul considerăm prea mici copiii să înțeleagă anumite lucruri și habar nu am de ce.

Chiar cred  că învățăm mult mai ușor lucrurile de care suntem interesați. Așadar. Data viitoare când un copilaș întreabă cum se învârte roata la mașină sau de ce strălucesc stelele poate ar trebui să încercăm să îi explicăm în loc să îi spunem: O să înveți când o să mai crești sau E complicat sau Îți explic mai târziu. Poate că așa ar învăța mai mult decât participând la toate opționalele alea pe care eu una le urăsc, nu credeți?

sleepy00.wordpress.com