Să respiri. Să mănânci. Să faci sex. Să dormi. Să te p**i. Nevoile fiziologice care constituie baza piramidei lui Maslow sunt greu de satisfăcut, în România. Și ne referim cu precădere la umflarea mațului, deși nici dormitul nu e lucru ușor, când n-ai casă sau când locuiești într-o cocină. Nici măcar nu știu dacă sexul are ce căuta aici. Când ți-e foarte foame sau foarte somn, numai de aia nu-ți arde. Sau când te doare capul, nu-i așa, nevastă?!

Revenind, eu cred că majoritatea votanților PSD și chiar majoritatea celor care ies în stradă pentru ei știu foarte bine că PSD-iștii sunt niște mafioți și sunt perfect conștienți că șmecheria cu ordonanțele o făcuseră ca să-și salveze propria piele. Doar că nu le prea pasă. Adevărul e că și presa internațională (am tradus aici integral, recent, un material din Washington Post) găsea surprinzător și admirabil ca atâția oameni să protesteze pentru un principiu moral (dreptatea, justiția, cinstea) și nu pentru o necesitate personală și imediată. Deși e evident că acești oameni reprezintă elitele, ei au ieșit totuși în număr mult mai mare în stradă decât ceilalți. Asta în primul rând pentru că simplul exercițiu al protestului și în special al disidenței este, desigur, un fenomen prevalent în rândul elitelor. Dar aș zice că nu e doar atât. Mie mi se pare chiar altruism la mijloc. Mi se pare că aceste elite s-au săturat să-i vadă pe ceilalți, pe votanții PSD, practic, umiliți, batjocoriți, mințiți, sărăciți și lăsați pradă disperării. Aici cred că noi, cei care am ieșit în stradă și mai ales cei care am scris despre asta, am comunicat greșit. I-am antagonizat taman pe oamenii pentru care protestam. Nu am fost capabili, poate din lipsă de răbdare, poate din lipsă de talent, să le explicăm fanilor Antena 3 și-ai PSD că pentru ei suntem acolo. Pentru binele lor. Dar în primul rând pentru binele lor psihic. De cel fizic și material, din păcate, nu ne putem noi ocupa. Dar s-ar putea ocupa chiar ei, odată sănătoși și mai bine mobilați în mansarde.

Am citit ieri un eseu foarte frumos al lui Vaclav Havel, intitulat ”Puterea celor lipsiți de putere”. A fost scris în 1978, dar avem încă atâtea de învățat din el. Pasajul pe care o să vi-l redau mai jos, mai ales, ar trebui arătat tuturor votanților PSD. Din păcate, se vor uita la el precum pisica în calendar. Pentru început, mult mai important este să-i facem să înțeleagă, să citească, să vrea, cel puțin, să descopere.

”Idealurile există natural în fiecare persoană. În fiecare există o dorință de demnitate specific umană, de integritate morală, de liberă expresie a ființei, un sentiment de transcendență asupra lumii fizice. Dar, în același timp, fiecare om este capabil, într-o măsură mai mare sau mai mică, să accepte să trăiască într-o minciună. Fiecare om cedează unei trivializări profane a umanității lui inerente, cedează utilitarismului. În fiecare există o predispoziție la a se contopi cu mulțimea anonimă și a pluti confortabil, duși de acest râul al pseudoexistenței.”