Duminică a fost ziua lui Dragnea. O zi începută cu un cutremur şi terminată cu ode din partea pesediştilor pentru iubitul conducător. Au trecut aproape 30 de ani de la Revoluţie şi parcă ne-am întors de unde am plecat.

Iată cum suna o odă închinată conducătorului iubit acum câteva decenii: „Sunt zilele ce-n inimă aşteaptă/ Şi care mărturii de timp rămân,/ Căci ne conduce-o forţă înţeleaptă,/ Partidul nostru Comunist Român./ Şi-n fruntea lui cea limpede veghează/ Un înţelept şi ne-nfricat bărbat,/ Inimă tânără şi minte trează,/ În care ţara-ntreagă s-a-ntrupat./ E Omul - Ceauşescu Nicolae -/ Iubit ca steagul nostru tricolor,/ Ca steagul roşu, limpede văpaie,/ În zborul liber către viitor”. (Alexandru Andriţoiu)

Iată cum sună una din sutele de ode transmise lui Dragnea duminică pe reţelele de socializare: „LA MULŢI ANI, DOMNULE PREŞEDINTE! Vă doresc o viaţă plină de fericire alături de oameni vrednici să vă dăruiască bucurii şi recunoştinţă! Să nu vă lăsaţi înfrânt NICIODATĂ, pentru că Dumnezeu vă deschide în fiecare zi, noi căi pline de lumină! De un an, de când sunt în Parlament, cuvintele şi sfaturile dumneavoastră mi-au înflorit sufletul! VĂ MULŢUMESC! Cu mult respect şi preţuire, Alina Teiş, deputat PSD, judeţul Mehedinţi”.

Dacă asta ar fi singura asemănare cu timpurile de dinainte de 1989, poate că nu i-am da atenţie. Dar, din nou, ne luptăm cu agenturilii străine care vor să facă rău ţării, din nou facem bancuri pentru că a spune unele realităţi devine periculos, din nou ni se spune că nu avem voie să protestăm, să criticăm, să gândim, să vorbim. Acum suntem minţiţi că au crescut pensiile, salariile şi nivelul de trai, aşa cum eram minţiţi pe timpul lui Ceauşescu că sunt magazinele pline. Vedeam cu toţii că nu este aşa, dar oamenii puterii, de atunci şi de acum, ştiu că o minciună spusă de o mie de ori devine în ochii unora adevăr.

Cum să fii deputat în Parlamentul României şi să scrii pe facebook că sfaturile conducătorului partidului îţi înfloresc sufletul? Obedienţa a rămas singurul criteriu de alegere a oamenilor care sunt pe liste? Cum de încă mai sunt milioane de oameni care votează aşa ceva?