Închiderea carierelor miniere a dispărut din noua strategie energetică
Noua variantă de strategie energetică a României, aflată în prezent în dezbatere publică, nu mai are capitolul referitor la închiderea unor cariere miniere. În varianta din 2016, era prevăzută închiderea a cinci cariere miniere până în 2023, iar două ar fi trebuit deja închise dacă ar fi intrat în vigoare.
Iată ce scria în varianta de strategie din 2016: „Producția de lignit și huilă în România depinde direct de cererea națională de materie primă în sectorul de producere a energiei electrice, ce acoperă aproape în întregime consumul de lignit și huilă. Rolul cărbunelui în mixul de energie electrică va depinde de competitivitatea prețului materiei prime. Pentru huila consumată în cadrul CEH, planul de restructurare a companiei aprobat de Ministerul Energiei prevede menținerea producției la minele Vulcan și Livezeni. Producția în cadrul Societății Naționale de Închideri Mine Valea Jiului va fi menținută până în 2018. Referitor la CEO, planul de restructurare prevede închiderea carierelor Husnicioara (2017), Lupoaia (2019), Rovinari Est (2020), Gârla (2020) și Peșteana Nord (2023), cu menținerea producției în celelalte 15 cariere și deschiderea de noi fronturi de lucru“.
Acest paragraf a dispărut complet din varianta de strategie pusă în dezbatere publică în 2019. În noul document se arată că avem resurse de lignit pentru câteva zeci de ani: „Resursele de lignit din România sunt estimate la 690 mil. tone [124 mil. tep], din care exploatabile în perimetre concesionate 290 mil. tone [52 mil. tep]. La un consum mediu al resurselor de 4.5 mil. tep/an, gradul de asigurare cu resurse de lignit este de 28 ani în condițiile în care în următorii 25 de ani consumul va rămâne constant și nu vor mai fi puse în valoare alte zăcăminte de lignit. Puterea calorifică medie a lignitului exploatat în România este de 1.800 kcal/kg. Deoarece zăcământul de lignit din Oltenia este format din 1-8 straturi de cărbune exploatabile, valorificarea superioară a acestora impune adoptarea urgentă a unor reglementări care să garanteze exploatarea raţională în condiţii de siguranţă și eficiență, cu pierderi minime“.