În unele din bisericile din Oltenia încă se ţine cu sfinţenie un obicei aparte al nopţii care aduce Lumina Învierii. Este vorba de jertfa bisericească, un praznic în adevăratul sens al cuvântului, împărţit fiecărui enoriaş în dimineaţa zilei de Paşti, imediat după slujbă. La Siteşti, sat al comunei Novaci, odată cu celebrarea celei mai mari sărbători a creştinătăţii, preotul Cornel Popescu aminteşte de fiecare dată localnicilor că bucuria Învierii nu stă numai în bucate şi petrecere, dar mai ales în dăruire, în a împărţi cu ceilalţi din ceea ce ai şi în a fi împreună în cea mai luminată noapte din an.

Fiindcă bisericuţa din lemn a sătenilor din Siteşti este neîncăpătoare pentru mulţimea venită la slujbe aşa mari, ca să celebreze Învierea oamenii au mers până la biserica din satul vecin, Pociovalişte. Dar înainte de ivirea zorilor s-au întors la vechiul lăcaş să se bucure împreună de primirea Sfintelor Paşti şi să guste din prinosul pregătit pentru toată suflarea. Cu sprijinul câtorva oameni de ispravă, printre care Ion Fumărelu, Costel Creţoiu şi Gheorghe Manta, au fost achiziţionaţi şi pregătiţi câţiva viţei, care au fost împărţiţi fiecărui om care ieşea din biserică. Lângă bucăţile fragede de carne, au stat oul roşu, colacul proaspăt şi un pahar din cel mai bun vin pe care l-au rodit viile de pe dealurile Siteştiului: "băutură nouă, făcută cu minune, nu din piatră stearpă". Şi îndemnul preotului satului - la bucurie şi la prăznuire, una înţeleaptă, cu măsură, care să nu degenereze în abuzuri şi să ţină întotdeauna cont de "cei mai săraci ca noi".

Praznicul adăpostit de lăcaşul ce nu-şi mai ştie anii, a continuat şi în cea de-a doua zi a marii sărbători. Tot satul şi toţi cei veniţi în vizită la rude au fost poftiţi să treacă pragul de lemn şi să primească din jertfa adusă ca bucurie a Învierii. Biserica veche, scundă şi strâmtorată, fără temelie şi cu acoperământul ruginit sub povara anilor, dar luminată din cap până-n picioare, şi-a primit pe rând oaspeţii, fiind plină ochi mereu. Seculara bisericuţă este, de altfel, şi una dintre minunile Siteştiului, la care oamenii nu vin doar să poarte închinare, ci şi să vadă cu ochii lor construcţia care a rezistat două secole, între ale cărei ziduri afli istoria aşezării mai bine decât de oriunde altundeva, a celor care au clădit acest sat şi a creşterii lui în timp. "Un mod de viaţă - spune Ion Fumărelu, unul din sătenii care pun umărul an de an la păstrarea rânduielilor - fiindcă oricât de îndestulată ne-ar fi masa, cum am putea să ne bucurăm ştiind că lângă noi sunt şi oameni mai puţin norocoşi... şi-apoi, dar din dar se face Raiul!

Galerie foto