O femeie a povestit pe facebook cum a suportat 13 ani să fie bătută și chiar torturată de un bărbat. "Mi s-a povestit, cu lux de amănunte, cum mi se vor scoate ochii. Mi s-a povestit, cu lux de amănunte, cum va fi violată mama până moare, dacă mişc ceva", este o parte din poveste. Postarea vine ca un semnal de alarmă după ce o femeie a fost torturată timp de două ore de concubin la Motru și niciun vecin nu a sunat la poliție.

Postarea Ligiei

"Sunt Ligia şi am fost victima violenţei domestice timp de 13 ani. Am fost lovită cu levierul peste picioare, mi s-a pus cuţitul la gât, am fost stropită cu benzină şi s-a stat cu bricheta aprinsă lângă mine. Am fost ameninţată că fetiţa va fi vândută unor proxeneţi, iar băiatul va fi lăsat într-o pădure, să moară de foame sau mâncat de animale. Mi s-a povestit, cu lux de amănunte, cum mi se vor scoate ochii. Mi s-a povestit, cu lux de amănunte, cum va fi violată mama până moare, dacă mişc ceva. Am fost trasă de păr şi dată cu capul de pereţi. Nu m-a omorât. Nu ştiu de ce. Poate n-a avut atâta curaj. Nu l-am omorât nici eu, deşi am fost aproape. Când nu mi-a mai păsat dacă mă omoară sau nu, am fugit. Eu am avut noroc. Am scăpat. Bine, de tot n-o să scap niciodată. Sunt acolo, ascunse bine. Câteodată mai ies la lumină. Mai ales noaptea. Dar cert e că am avut noroc.

Anul trecut, o prietenă povestea cum o cunoştinţă de-ale ei s-a sinucis. Fusese maltratată toată viaţă de soţul ei. Bătută, arsă cu ţigară, etc. În ultimul timp o bătea şi fiul. A ales să moară, chiar dacă a lăsat în urmă o fetiţă mică.

Astăzi, presa vuieşte despre cazul din Motru. O altă nefericită a fost bătută şi schingiuită până la moarte de un monstru, sub ochii şi urechile impasibile ale vecinilor, de ambele sexe. Şi sub ochii justiţiei, din care cu onor fac parte. Nimeni nu a intervenit. Toţi şi-au văzut de vieţi, în timp ce o fată murea, în chinuri, lângă ei.

Nu ştiu în ce ne transformăm dar mi-e scârbă. Şi mi-e frică. Şi vreau să se schimbe ceva.

Sunt sute de mii. Milioane. Milioane de femei şi copii maltrataţi, care se sting tăcuţi şi pentru că noi tăcem şi ne prefacem că nu se întâmplă nimic. Suntem la fel de vinovaţi ca monştrii de lângă ele. Pentru că preferăm să ne ascundem capetele în nisip, în timp ce sub ochii noştri mor, în chinuri, femei şi copii. Sau rămân cu traume. Sau înnebunesc.

Eu am avut noroc. Ele nu. Câte vor continua să moară până vom lua atitudine?"

Despre crima de la Motru puteți citi AICI și AICI.