Laura Manea și Nicoleta Ciurel au pierdut în instanță procesele prin care sperau să păstreze clauzele preferențiale pe care le negociaseră cu fostul director Laurențiu Ciurel. Cel care a anulat clauzele de lux, Laurențiu Ciobotărică, fost manager general al CE Oltenia, a comentat situația într-un interviu.

Reporter: Ce părere aţi avut când aţi văzut acele acte adiţionale cu o clauză preferenţială, că nu li se poate schimba salariul sau să fie date afară anumite persoane?
Laurenţiu Ciobotărică: Aceeaşi părere pe care o are oricine află, că acelaşi fost director general a acordat prime de 8 Martie, condiţionat de înscrierea doamnelor de la CEO în anumite organizaţii sindicale şi a fost sancţionat de Consiliul Naţional de Combatere a Discriminării. Toate cele 20 de persoane care aveau "contracte de lux" erau colegii mei cu care mă întâlneam în fiecare dimineaţă la şedinţele operative. Erau consilierii mei dacă vreţi. Erau cei cu care mă consultam în privinţa viitorului companiei şi a salariaţilor din companie. A doua zi, după ce fostul director de HR, Petra Pătraşcu, mi-a prezentat raportul, am convocat cele 20 de persoane privilegiate să le explic că nu e corect, etic, moral şi nici măcar legal, ca 20 de salariaţi din companie să aibă clauze în contractul individual de muncă, după părerea mea abuzive, ca, citez din memorie: indiferent de procesele de restructurare prin care trece compania... să nu li se poată modifica funcţia, salariul şi locul de muncă, timp de 4 ani. Este absolut aberant şi ilogic să crezi că 20 de salariaţi, indiferent cât de performanţi ar fi sau nu, să rămână şefi pe viaţă. Nici eu măcar, care nu sunt salariat în companie, nu am asemenea privilegii în contractul de mandat. Mai grav este că aceste acte adiţionale au fost semnate de fostul director general cu salariaţii respectivi, fără nici măcar o hotărâre de directorat.

Rep.: Cum credeţi că a negociat domnul Ciurel această clauză cu soţia sa? Vă imaginaţi aşa ceva?
L.C.: Şi eu sunt curios cum a negociat doamna Ciurel adiţionalul cu domnul Ciurel, pentru că aşa a declarat în instanţă, că a negociat cu conducerea companiei.

Rep.: Cum aţi reuşit totuşi să-i convingeţi pe aceşti salariaţi să renunţe la clauzele preferenţiale?
L.C.: Din cei 20 de salariaţi, după discuţii individuale şi discrete de altfel, pentru că eram în sală doar 4 persoane - eu, şefa de la HR, şefa de la legislaţie şi salariatul în cauză, 16 au semnat pe loc , una a semnat ulterior, două persoane au pierdut în instanţă şi mai există o singură cauză pe rol. Instanţa a decis corect. De fapt, decizia nu este împotriva celor 20 de salariaţi, ci în favoarea celorlalţi 15 mii de salariaţi, care erau la vremea respectivă.

Rep.: Doamna Laura Manea a pierdut procesul recent, vă amintiţi ce v-a răspuns în momentul în care i-ati spus să renunţe la acea clauză?
L.C.: Imi aduc aminte perfect că, la întrebarea mea, dacă i se pare corect să aibă privilegii, iar ceilalalţi colegi nu, mi-a răspuns ceva de genul.... „se descurcă fiecare cum poate, domnule director”.

Rep.: Cine este cea de-a treia persoană care mai are proces pe rol, în legătură cu această clauză?
L.C.: Doamna Trofin, fosta şefă de la Resurse Umane. Culmea, tocmai persoana care are în fişa postului obligaţia de a crea o politică de salarizare nediscriminatorie în companie, şefa de la Resurse Umane. Dânsa, doamna Nicoleta Ciurel şi doamna Laura Manea au refuzat să renunţe la acea „clauză de lux”, de aceea s-a ajuns în instanţă.