Nu trece o zi fără să zică cineva ceva de iminenta insolvenţă a Complexului Energetic Oltenia. Cel mai mult vorbesc despre asta cei care au adus compania pe marginea prăpastiei, adică fostul manager Ciurel şi liderii PSD. Mai au şi tupeul să arate cu degetul spre alţii, cum ar fi actualul director Ciobotărică şi Fondul Proprietatea, care ar vrea chipurile insolvenţă să dea oameni afară şi să vândă complexul pe doi bani. O manipulare jenantă, câtă vreme ei sunt cei care au transformat o companie preluată pe profit într-una care a avut în doi ani pierderi de 350 de milioane de euro. Doi ani de manageriat al lui Ciurel, de care acum PSD nu ştie cum să se mai dezică.

Complexul Energetic Oltenia este într-o situaţie dramatică, nu doar din cauza pierderilor, ci şi a gradului de îndatorare, a lipsei de investiţii din ultimii ani. Sunt şi cauze externe, care nu au ţinut strict de managementul companiei, cum ar fi închiderea unor mari consumatori de energie şi a unor centrale care consumau lignit din Oltenia. Nu tot răul din CE Oltenia îi poate fi imputat lui Ciurel şi PSD, dar o mare parte da. Să arunci acum vina pe alţii, e ca şi cum a-i da cu maşina peste cineva,conducând beat, iar apoi dai vina pe medici că nu au mai putut face nimic să salveze victima.

Este greu de spus acum dacă actuala conducere a Complexului Energetic Oltenia va reuşi să evite insolvenţa. Au fost probleme cu băncile, cu încasările. Sunt însă unele semne pozitive. Compania nu mai vinde energie sub costuri, chiar dacă o vreme asta înseamnă să vândă mai puţin. Nu mai dă cărbune gratis unor centrale care la rândul lor produceau energie pe care o vindeau pe aceeaşi piaţă cu CEO. Au fost făcute angajări pe posturi cheie, dar nu au fost aduşi băgători de seamă cu pile politice. Au fost reduse aproape un sfert din funcţiile de conducere. A fost început programul de restructurare chiar dacă este an electoral. Au fost şi stângăcii, mai ales în privinţa comunicării cu partenerii sociali şi cu presa, dar să zicem că nu în asta stă evitarea insolvenţei.

Câtă vreme administraţia Ciobotărică va reuşi să stea departe de influenţele politice, ale cercurilor de afaceri, ale baronilor sindicali de ieri şi de azi, ale „grupurilor de interese”, sunt şanse reale ca insolvenţa să fie evitată. Spre supărarea celor care au dus compania pe marginea prăpastiei.