Complexul Energetic Oltenia este într-o situaţie extrem de gravă, în ciuda rezultatelor financiare bune de anul trecut şi în ciuda acoperirii cu comenzi a acestui an. Compania trebuie să facă eforturi uriaşe în următorii trei ani pentru îndeplinirea noilor norme de mediu, fără de care nu va avea voie să producă. Directorul Sorin Boza a încercat să obţină o păsuire de la forul european, dar primele discuţii cu comisarul european pe energie au fost mai degrabă descurajatoare.

Când problema se pune la modul „a fi sau a nu fi”, discuţiile în spaţiul public ar trebui să fie cu totul altele. Nu doar despre salarii. Toţi factorii de decizie ar trebui să fie interesaţi măcar să discute, dacă nu să se implice în rezolvarea problemelor cu care se confruntă CE Oltenia. Înţeleg că alte ţări au trecut deja la modernizarea termocentralelor, iar în România nici nu au fost făcute calculele, să vedem cât costă, de unde pot fi procurate noile instalaţii, că şi acolo e listă de aşteptare. Câte grupuri poate opri CEO în acelaşi timp pentru a le moderniza, fără a-şi periclita performanţele.

S-ar putea ca, din calcule, să rezulte că societatea nu poate pune la punct mai mult de o termocentrală din cele patru până în 2021. Sigur, e revoltător, dar luând în calcul un asemenea scenariu, face cineva ceva pentru asigurarea de alternative economice în Gorj? 2021 este atât de aproape, încât oamenii ăştia care conduc Gorjul nu ar trebui să înceapă nicio zi din câte au mai rămas până atunci fără să discute această problemă. Gândiţi-vă cât a sărăcit Gorjul după reducerea activităţii în minerit, cât au sărăcit localităţile din zona Motru, de exemplu. Vreţi să ştiţi cum va arăta Gorjul fără minerit? Sunt zeci de localităţi care trăiesc de pe urma mineritului şi energiei, nu doar cei 8-10 mii de salariaţi ai CEO care sunt din Gorj.

Despre alternative la minerit se tot discută din anii ‘90, dar concret nu s-a făcut mare lucru. Nu are rost să ne amăgim că acum va fi altfel. Şansa va fi ca societatea să găsească soluţii pentru încadrarea în normele de mediu. Şi nu vorbim aici numai de termocentrale, pentru că sunt probleme similare şi la carierele miniere, şi la depozitele pe cărbune.

Poate nu ar fi rău ca societatea CE Oltenia să facă publice toate probleme şi costurile din această zonă, pentru că o abordare corectă a acestora în spaţiul public i-ar putea fi benefică. Altfel, minerii şi energeticienii, liderii lor sindicali se vor gândi doar la ziua de azi, nu şi la anul 2021, care bate la uşă.