A fost panică duminică în Gorj, la vestea că încă un copil a murit de meningită. Până la urmă nu a fost chiar aşa, dar drama familiei copilului rămâne la fel de mare. Vorbim de un copil de un an şi cinci luni, care a avut meningită la naştere, s-a vindecat după două luni, dar a rămas cu „hidrocefalie tetraventriculară”. Un copil bolnav, care acum câteva zile a făcut convulsie, iar ambulanţa, zice tatăl copilului, a ajuns după 18 minute până în Debarcader. Medicul nu avea ce-i trebuie la el, nu a ştiut să-i facă masaj cardiac micuţului care a intrat în comă. Mai spune tot tatăl copilului că, atunci când a venit elicopterul SMURD, medicul de pe elicopter a trebuit să-i facă masaj cardiac copilului, răstindu-se la medicii din Gorj că nu şi-au făcut treaba.

Sistemul medical în Gorj are probleme mari şi nu numai din cauza lipsei de dotări. Există un deficit de medici buni pe toate specializările, pe care în discuţii private îl recunosc chiar şi ei, medicii. E greu să aduci un medic în Gorj, pentru că medicii, cu cât sunt mai buni, cu atât caută să profeseze în centre universitare, unde sunt şi multe clinici private unde îşi pot completa veniturile. Asta în cazul în care nu pleacă în străinătate.

Salariile în sănătate au crescut, dar asta nu rezolvă problema, câtă vreme medicii foarte buni sunt plătiţi cam la fel ca medicii care încă mai cred că este normal să doarmă când sunt de gardă, chiar dacă au pacienţi la uşă. Orice problemă, oricât de gravă ar părea, îşi are rezolvarea, cu condiţia să se vrea asta. Cu condiţia ca politicienii să nu se mai mintă că totul merge strună. Cu condiţia să punem pacientul pe primul loc, nu banii, nu medicii sau asistenţii.

Nu ar fi atât de complicat ca şi în sănătate să se aplice unele sisteme de control al eficienţei care sunt în mediul privat. Iar finanţarea să se facă în funcţie de calitatea serviciilor medicale, nu numai de cantitate. De exemplu, în marile companii private, sunt persoane plătite să joace rolul de clienţi şi să evalueze calitatea serviciilor acordate de personal. Cred că ar putea şi Ministerul Sănătăţii să facă asta, să contracteze 1% din pacienţi pentru ca aceştia să relateze pas cu pas cum au fost trataţi. S-ar putea face un diagnostic al sistemului de sănătate, iar personalul medical ar fi cu certitudine mult mai amabil, ştiind că în spatele oricărui pacient poate fi un evaluator al ministerului. Este un sistem de control care dă rezultate în mediul privat. Controlul, combinat cu salariile deja mărite, ar putea aduce un plus de interes şi chiar de profesionalism în sistemul de sănătate.

Nu putem doar să ne plângem de 30 de ani că nu avem soluţii. Posturile din spitalele de stat aduc venituri bunicele şi nu sunt de lepădat, aşa că pretenţiile noastre, ale pacienţilor, ar trebui să fie pe măsura salariilor pe care le asigurăm din taxele pe care le plătim.