Cercetătorii care studiază ghețarul Thwaites din Antarctica, numit adesea și „ghețarul Apocalipsei” au ajuns la concluzia că acesta se topește într-un ritm accelerat.  O astfel de evoluție în următorii ani ar putea avea un impact semnificativ asupra nivelului mării.

Descoperirile lor oferă cea mai clară imagine de până acum asupra acestui ghețar și în continuă schimbare. Perspectiva este „sumbră”, au declarat oamenii de știință într-un raport publicat în cursul acestei săptămâni, dezvăluind principalele concluzii ale celor șase ani de cercetare.

Ei au constatat că pierderea rapidă a gheții se va accelera în acest secol. Micșorarea s-a accelerat considerabil în ultimii 30 de ani, a declarat Rob Larter, geofizician marin la British Antarctic Survey și membru al echipei ITGC. „Constatările noastre indică faptul că se va micșora și mai mult și mai rapid”, a spus el.

Oamenii de știință estimează că acest ghețar și stratul de gheață din Antarctica ar putea dispărea în următorii 200 de ani, ceea ce ar avea consecințe devastatoare.

Thwaites are suficientă apă pentru a crește nivelul mărilor cu mai mult de 1,5 metri. Dar, pentru că acționează și ca un dop de plută, reținând vastul strat de gheață din Antarctica, prăbușirea sa ar putea duce în cele din urmă la o creștere de aproximativ 3 metri a nivelului mării, devastând comunitățile de coastă din Miami și Londra până în Bangladesh și Insulele Pacificului.

Oamenii de știință au știut de mult timp că Thwaites, ghețar de mărimea Floridei, este vulnerabil, în parte din cauza geografiei sale. Pământul pe care se află este înclinat în jos, ceea ce înseamnă că, pe măsură ce se topește, mai multă gheață este expusă la apa relativ caldă a oceanului.

Cu toate acestea, până în prezent, se înțelegeau relativ puține lucruri despre mecanismele din spatele topirii sale. „Antarctica rămâne cel mai mare joker pentru înțelegerea și prognoza creșterii viitoare a nivelului mării”, au declarat cercetătorii ITGC. În ultimii șase ani, experimentele oamenilor de știință au încercat să aducă mai multă claritate. Ei au trimis un robot în formă de torpilă numit Icefin la linia de fund a ghețarului, punctul în care gheața se ridică de pe fundul mării și începe să plutească, un punct cheie de vulnerabilitate. Primul clip cu Icefin înotând până la linia de fund a fost emoționant, a declarat Kiya Riverman, glaciolog la Universitatea din Portland. „Pentru glaciologi, cred că acest lucru a avut impactul emoțional pe care l-a avut, probabil, aterizarea pe Lună asupra restului societății”, a spus ea la o conferință. „A fost un eveniment important. Vedeam acest loc pentru prima dată”.

Un alt studiu a folosit date din satelit și GPS pentru a analiza impactul mareelor și a constatat că apa de mare a putut să se deplaseze mai mult de 10 km sub Thwaites, înghesuind apa caldă sub gheață și provocând topirea rapidă.

Tot mai mulți oameni de știință au analizat istoria ghețarului. O echipă din care face parte Julia Wellner, profesor la Universitatea din Houston, a analizat carote de sedimente marine pentru a reconstitui trecutul ghețarului și a constatat că acesta a început să se retragă rapid în anii 1940, probabil declanșat de un eveniment El Niño foarte puternic - o fluctuație naturală a climei care tinde să aibă un impact de încălzire.