O femeie a fost ucisă la Motru. Cu mâinile și picioarele goale. Vă dați seama cât trebuie să dai în cineva ca să-l omori? Omul este o specie destul de rezistentă la diverse tipuri de lovituri. Există oameni care au scăpat vii după ce avionul în care erau s-a prăbușit. Luați asta în calcul, când vă gândiți că un motrean a reușit să-și omoare partenera de viață cu o singură ședință de bătaie. Vă dați seama cam ce bătaie a fost aia?

Din informațiile de la fața locului, vecinii au auzit conflictul iși țipetele victimei, dar nu au intervenit. Vă puteți imagina de ce. Femeile și copiii bătuți sunt ceva aproape banal, în România. Și, cu cât mai săracă și mai needucată este comunitatea, cu atât banalul devine firesc, ba chiar un drept.

Înțelepciunea populară transmisă din generație în generație spune o istorie sângeroasă și dureroasă, dar tradițională, a capului de familie îndreptățit să-și bată soția și copiii. Iată, un glosar de termeni: ”bătaia e ruptă din Rai”, ”unde dă mama crește” sau ”eu te-am făcut, eu te omor”. Sigur știți și voi mai multe. Nu e nimic amuzant la faptul că tradiția populară ne transformă în niște adulți bolnavi și periculoși.

Și periculoși nu sunt doar cei care agresează. La fel de nocivi pentru societate sunt, prin complicitatea lor, cei care știu și nu fac nimic. Sau aceia care cred că, în anumite cazuri, bătaia (sau violul, că tot veni vorba) este justificată.

43,5% dintre români știu cazuri de violență domestică, spune un studiu INSCOP din 2013. Iar 30,9% cred că, uneori, femeia mai e bătută și din vina ei. Aruncarea vinei asupra victimei este un alt obicei extrem de periculos.  Pentru că înseși victimele ajung să creadă că poate a fost vina lor. Că poate și-o merită. Că poate au făcut ceva și nu trebuie să se mai repete. Nu, dragii mei! NU! Nu există vină atât de mare încât să merite să fii bătut pentru asta. Agresiunea fizică este complet nejustificată în orice circumstanță. Și dacă polițiștii, medicii, preoții și profesorii ar spune asta mai des și fără șovăială, multe potențiale victime ale violenței, poate chiar ale violenței mortale, ar putea fi salvate.

Iar violența asupra copiilor, și ea privită ca justificată în anumite cazuri și anumite doze de majoritatea românilor, este exact cea care întreține acest cerc vicios. Un copil care trăiește într-o familie în care el sau mama lui sunt bătuți cu regularitate are șanse enorme să se transforme însuși un adult agresiv și violent. Pur și simplu crede că așa se face, că așa e tradiția, că ”ăsta e mersul lucrurilor”.

Scuze că includ aici această pățanie personală și ușor vulgară, având în vedere gravitatea subiectului. Dar eu îmi fac uneori cumpărăturile la Kaufland și sunt mereu furios că magazinul nu se gândește să bage, pe lângă cărucioarele alea imense, pe roți, și niște coșuri mai mici și mai ușor de cărat. Când am întrebat-o indignat pe domnișoara care mi-a schimbat un leu în două monede (tot pentru coș) de ce nu se gândește conducerea să bage niște coșuri mai mici, aceasta a ridicat din umeri și a zis: ”Așa a fost de la început”.

Haideți să refuzăm cu toții să mai acceptăm lucruri pentru că ”așa sunt de la început” sau ”de când lumea”. E rolul fiecăruia dintre noi, pe acest pământ, să facem ca lucrurile să NU mai fie ca la început. Progresul nu este o opțiune sau un moft, nu e o ideologie sau un pericol. Să luptăm cu fiecare clipă care trece pentru el este ceea ce ne face umani, singura opțiune și singura menire accesibilă fiecăruia dintre noi. Faceți dragoste, nu bătaie!

Andrei Manțog