Uneori din dulcea şi păcătoasa obişnuinţă, alteori din frică şi din supunere oarbă faţă trendul modernităţii, alegem drumul care nu ni se potriveşte, unul strâmb, neadecvat la contextul social sau economic, ambalat într-o terminologie sforăitoare şi pretenţioasă. În acest sens, termenii care continuă să reziste şi să genereze aşteptări sunt “proiect” şi “curs”. În jurul lor se ţes inginerii inteligente care strâng adepţi, nasc iluzii şi, inevitabil, mai târziu, dezamăgiri. Cu toate acestea, toată lumea le caută, fără să se întrebe dacă vor avea cu adevărat nevoie de ele, dincolo de hârtiile răbdătoare care le asigură credite, multe dintre ele fără nicio acoperire în fapt sau în faptă.

Cum au apărut aceste forme de căpuşare profesională? Cum au luat avânt toate centrele şi agenţiile de formare profesională? Ce promit cei care, în multe situaţii, se autoproclamă pompos “trainer profesionişti?” Ce pot învăţa ei? Cine le girează competenţele folosite ca momeală pentru nerăbdători, neştiutori şi naivi? Au probat ei vreodată abilităţi în carieră? Vor face ei obiectul unei anchete, măcar disciplinare, dacă nu de altă speţă, dacă în situaţia în care promisiunile pe bani vor fi neonorate? Dacă numărul părelorogilor se va mări sau dacă rândurile neprofesioniştilor va fi în continuă creştere? Sau dacă vom intra în pandemia erorilor în carieră?

Sute de centre de formare profesională şi tot atâtea agenţii se recomandă prin oferte de programe care bat concurenţa şi care promit eliberarea unor certificate/diplome cu recunoaştere naţională sau internaţională. Specializări şi perfecţionări la kilogram. La prima vedere, însă. Dacă te uiţi mai atent, îţi dai seama că multe dintre ofertele generoase nu au nicio legătură cu piaţa muncii. Mai mult, vei vedea, în timp, că cele 30 de ore, în anumite cazuri echivalate în credite, nu îţi vor asigura competenţele concrete, în măsură să te ajute să îţi câştigi cu demnitate pâinea. Dacă te mulţumeşti cu darul, o coroniţă de hârtie, satisfacţiile vor dura puţin. Lanţul nemulţumirilor celor în slujba cărora te afli te vor descalifica profesional, cu toate eforturile tale de cursant conştiincios.

Unde am ajuns după 30 de ani de “specializări” şi “perfecţionări?” Acolo unde nu ne-am propus: la o inflaţie de comunităţi organizaţionale, furnizori de diplomă şi de atestate în spatele cărora se află, în foarte multe cazuri, doar inginerii financiare. Altfel nu ne explicăm unde ne sunt meseriaşii, profesioniştii, de ce ne loveşte durerea de cap când ni se defectează o instalaţie, când ne inundă vecinul sau când îţi doreşti să îti faci un costum nou. Nu găseşti omul potrivit. Dacă totuşi îl găseşti, trebuie să scoţi din buzunar o sumă frumuşică. Pe măsura cursului şi a competenţelor, nu?

Una peste alta, cred că suntem din ce în ce mai departe de serviciile de calitate pe care un stat european le solicită în anul 2021. O reglementare instituţionalizată, chiar şi a mediului privat care îşi propune profesionalizări în carieră prin cursuri de formare, este imperios necesară. Pericolul este major şi ne poate afecta serios.