Gheorghe Bâzu din Drăguţeşti, în vârstă de 75 ani, face potcoave de aproape şapte decenii. Bărbatul a învăţat acest meşteşug de la tatăl său, însă este convins că odată cu el se va stinge renumele de potcovari pe care l-au capăt cei din familia sa de-a lungul timpului.

Gheorghe Bâzu sau Gicu, aşa cum îl cunosc localnicii, a învăţat să facă potcoave de la vârsta de 8 ani. Încă de copil a îndrăgit această meserie şi nu va renunţa la ea până la sfârşitul vieţii. “De la vârsta de 8 ani îmi ajutam tatăl să facă potcoave. Eram mic şi pentru a ajunge la foc mă urcam pe un scăunel. Îmi plăcea foarte mult să văd cum se lucrează fierul. Pentru că-l ajutam sau doar pentru a mă stimula, tatăl meu îmi dădea câte doi lei şi eram foarte încântat de banii câştigaţi”, a declarat Gheorghe Bâzu. Meseria de fierar- potcovar i-a adus o serie de beneficii, în urmă cu zeci de ani fiind foarte căutată. “Când m-am înrolat în armată, colonelul m-a întrebat ce meserie am. I-am spus că sunt potcovar şi m-a dat la Câmpia Turzii. Aici nu am spus că ştiu să lucrez bine fierul şi am fost dat pe lângă nişte potcovari. M-am făcut că aprind o ţigară pentru a fi mai aproape de foc. Atunci am văzut că habar n-aveau de această meserie. Am luat fierul şi am început să realizez câteva potcoave.

Caii, înlocuiţi cu tractoarele

După ce mi-au făcut un raport la comandant în care spuneau că sunt foarte priceput, am fost lăsat să lucrez fierul pe toată perioada armatei. În acest fel, mi-am făcut stagiul militar mult mai uşor ca ceilalţi soldaţi”, a precizat Gheorghe Bâzu. Deşi, în urmă cu mai mulţi ani meseria de potcovar era foarte bănoasă, acum munca nu mai este plătită din cauza scumpirii fierului. “Înainte materialul se găsea pe câmp, acum sunt nevoit să cumpăr bare de fier de la depozit pentru a potcovi caii. Pentru patru potcoave iau câte 20 lei şi mai mult de jumătate mă costă fierul. Munca nu este plătită, iar caii s-au dus pentru că oamenii şi-au cumpărat tractoare”, a mai precizat Gheorghe Bâzu. Pe lângă potcoave, acesta mai realizează şi topoare, prăşitoare, îngropătoare şi secere.

Nu are cine să-i moştenească talentul

Gheorghe Bâzu este nemulţumit de faptul că nu are cine să-i moştenească talentul. “Am avut un singur fiu care a decedat la vârsta de 40 ani, am încercat să învăţ nişte nepoţi. Îi şi plăteam pentru că stăteau pe lângă mine, însă după câteva zile lângă foc mi-au spus că este foarte greu şi au renunţat. Eu am lucrat la mină şi am pensie de aproape 10 milioane de lei vechi. Aş putea să stau liniştit însă nu pot fără a avea o ocupaţie. Tinerii din ziua de azi preferă să fure în loc să muncească”, a declarat potcovarul.