Elena Pomană se luptă de aproape 27 de ani cu o boală pentru care nu există tratament. O injecţie sau o simplă extracţie dentară îi poate curma viaţa în orice moment. Absolventă a două facultăţi, tânăra vrea să ajungă în Parlamentul European pentru a putea apăra drepturile persoanelor cu dizabilităţi din România. Deşi nu are posibilităţi materiale pentru a-şi putea asigura o candidatură, ca independent, Elena speră că va găsi un partid care să o susţină. Chiar dacă de cele mai multe ori i s-au închis uşile când a venit vorba de angajare, tânăra nu se dă bătută şi crede că până la urmă va reuşi să-şi atingă visul.

Elena Pomană, în vârstă de 27 de ani, din Târgu Jiu, s-a născut un copil normal, însă un vaccin intramuscular i-a declanşat o boală pentru care nu există tratament. Este vorba despre fibrodisplazie osificantă progresivă. „Aveam câteva luni când mi-a apărut un nodul la un picior, mi s-a făcut o operaţie pe viu la Craiova, după care boala a început să evolueze, nimeni nu a ştiut ce am. După operaţia aceea, am ajuns la Bucureşti, iar un medic în vârstă, de acolo, i-a spus mamei mele să mă ia din spital şi să nu mai lase pe nimeni să se atingă de mine cu vreun bisturiu, pentru că boala evoluează. Este o boală foarte rară, pentru care nu există tratament, fibroză osificantă progresivă. În momentul de faţă, se cercetează un tratament. Nu am voie la nici un tratament de recuperare, n-am voie la nici o operaţie, nici măcar la o extracţie dentară, la vreun traumatism, la vreo injecţie, pentru că boala evoluează foarte repede”, a declarat Elena Pomană. Deşi suferă de o boală rară, Elena se consideră o norocoasă pentru că familia este alături de ea. „Este o boală foarte dificilă, iar dacă ai încredere în Dumnezeu şi dacă îi ai aproape pe părinţi, fraţi, surori şi prieteni poţi merge mai departe. Tata mă ridică în braţe în maşină, pe scări, mama este în permanenţă lângă mine, nu pot să stau în picioare, fără să mă sprijin de ceva. Lumea nu-şi dă seama că eu nu am echilibru”, spune Elena.

Vrea să-şi realizeze visul

Elena Pomană îşi doreşte să ajungă în Parlamentul European şi speră că într-o zi îşi va realiza visul. Elena nu are bani pentru a-şi susţine o companie electorală, însă nici nu se gândeşte la avantajele materiale pe care le-ar obţine în condiţiile în care ar fi europarlamentar. Singura sa dorinţă este de a face cunoscută întregii Europe viaţa pe care o duc persoanele cu dizabilităţi din România. „Mereu am luptat pentru tot ceea ce am în prezent: am absolvit Liceul „Ecaterina Teodoroiu”, am absolvit două facultăţi: Facultatea de Psihologie-Pedagogie şi Facultatea de Matematică-Informatică. În prezent, sunt masterandă la Facultatea Matematică Didactică la Universitatea „Valahia” din Târgovişte. Nu mă voi opri aici, voi merge înainte şi o să bat la toate uşile, chiar ele vor fi închise pentru mine. Eu sunt adepta proverbului: Ţi se închide uşa, intră pe geam! Dacă aş ajunge în Parlamentul European, aş spune că în România drepturile persoanelor cu dizabilităţi nu sunt respectate. Doar din Parlamentul European voi putea să lupt pentru ca şi persoanele cu dizabilităţi din România să ajungă la nivelul Europei. În Europa o persoană cu dizabilităţi nu este stigmatizată, este respectată, ai un loc de muncă indiferent dacă ai o dizabilitate gravă sau mai puţin gravă. Aş vrea să candidez pentru Parlamentul European, dar trebuie să am partid care să mă susţină”, a declarat Elena Pomană.

Părinţii, mândri de Elena şi de sora ei

Elena este cea care îşi încurajează părinţii şi nu invers. „Elena s-a născut un copil normal. În jurul vârstei de un an, am făcut injectabil intramuscular şi nu avea voie, dar n-am ştiut. După acea injecţie boala a început să evolueze, a făcut o operaţie, mai rău i-a fost. Apoi am ajuns la Bucureşti, iar acolo un profesor în vârstă ne-a spus să luăm fata acasă şi să nu mai lăsăm pe nimeni să-i administreze injectabil intramuscular şi cu atât mai mult s-o opereze. E dureros, dar Elena ne-a redat speranţa în viaţă. Ea a fost cea care nu ne-a lăsat să clacăm, nici pe mine şi nici pe soţul meu. Este foarte greu la noi în ţară pentru că nu ai ajutorul nimănui. Soţul mea a muncit de dimineaţă şi până noaptea ca să ne putem descurca. Mai avem o fată sănătoasă, dar noi ne mândrim nespus de mult cu amândouă. Sora Elenei munceşte de când a terminat facultatea, ea lucrează la o firmă în Bruxelles şi trimite bani familiei pentru Elena. Elena are problemele ei, dar niciodată nu s-a văitat, ea a mers înainte şi nouă ne-a dat putere”, a declarat Verginica Pomană, mama Elenei.

POLITICĂ

Elena Pomană este la curent cu viaţa politică din România, însă un respect deosebit îi poartă lui Ion Iliescu. „Dintre toţi oamenii politici pe care-i cunosc, cel mai mult îl apreciez pe domnul Ion Iliescu, dumnealui mi-a salvat viaţa. Aveam nevoie să ajung la un spital în Italia, iar dumnealui m-a văzut în mulţime, a trimis pe unul dintre oamenii care-l însoţeau, mi-a luat datele de contact, iar după o lună de zile, când îmi pierdusem speranţele am primit o veste de la dânsul, că suntem acceptaţi în Italia, am plecat la Bucureşti, iar de acolo m-a trimis în Italia”, a declarat Elena.

PASIUNE

Elena este pasionată de lectură. „Îmi place foarte mult să citesc. În momentul de faţă, citesc „Floarea din Asfalt”, de Alexandra Svet, citesc foarte mult despre persoanele cu dizabilităţi, despre drepturile lor. Îmi doresc ca în viitor să ajung în Parlamentul European pentru a ajuta persoanele cu dizabilităţi. Vreau să demonstrez că nimic nu ne poate opri să mergem mai departe. Vreau să evoluez şi sunt convinsă că voi reuşi”, spune Elena.

MESAJ

Elena Pomană are şi un mesaj pentru persoanele cu dizabilităţi. „Mesajul meu pentru persoanele cu dizabilităţi este să credem foarte mult în Dumnezeu pentru că minunile există. Nu cu ochii se poate vedea prin întuneric, ci doar cu sufletul ne dăm seama de adevărata valoare a unui om”, spune Elena.