Unul dintre cercetătorii considerați ”cei mai mari gânditori ai mileniului 3” susține o teorie care o să-i facă pe creștini să spună: ”v-am zis noi!”.

Doctorul în biologie Robert Lanza a fost inclus de revista Time în ”top 100 cei mai influenți oameni ai noului mileniu” și numit de New York Times ”unul dintre cei mai importanți trei oameni de știință în viață”. Printre altele, Lanza a emis o teorie tot mai acceptată de mulți numită ”biocentrism”, pe care a formulat-o pentru prima dată în 2007, într-o carte de succes. Dacă vreți să știți cum anume crede Lanza că funcționează continuarea conștiinței după moarte, citiți mai departe. Dar trebuie să vă concentrați un pic.

Bucătăria ta nu există, zice știința. Ți-o creezi singur!

Punctul de plecare al biocentrismului este că viața stă la baza existenței universului, nu viceversa. Lanza o numește o teorie la fel de curajoasă precum aceea a oamenilor care susțineau că planeta e rotundă, în antichitate. Așa cum pe atunci părea complet imposibil ca unii oameni să trăiască ”cu capul în jos”, acum oamenii nu pot să accepte ideea lui despre viață. Mai exact, punctul central al teoriei este că realitatea nu există în mod obiectiv, ci este creată de noi, prin intermediul simțurilor. Scaunul pe care stai în bucătărie, masa, aragazul, de fapt toată bucătăria, nu mai există când tu nu mai ești acolo. Pentru că materia (la fel ca spațiul și timpul) există doar atunci când noi, conștiințele noastre mai exact, o creăm.

Fizica cuantică este, de altfel, de mulți ani un domeniu care contrazice toate legile fizicii așa cum le știm. S-a demonstrat în numeroase experimente că, dacă descompui o bucată de materie până în cele mai mici componente ale ei, descoperi că de fapt nu materia propriu-zisă stă la baza obiectelor pe care le vedem, ci energia. Țineți minte: energie, nu materie (pentru când o să trecem la explicarea vieții de după moarte). Tot numeroase experimente au demonstrat și că particulele sub-atomice se comportă ca particule atunci când le observăm comportamentul și ca valuri de energie atunci când nu înregistrăm. Iar asta sprijină teoria lui Lanza, care spune că realitatea este, la modul cel mai direct, creată de propriile noastre conștiințe. 

În sprijinul teoriei că noi creăm realitatea înconjurătoare, Lanza aduce visele, momente când creierul nostru creează o realitate care se simte cât se poate de ”reală”, așa cum, susține el, o face și când suntem treji. Lucruri similare se întâmplă în cazul pacienților cu schizofrenie, care văd și aud lucruri care pentru ei sunt cât se poate de reale și, aparent, obiective. Mai argumentează că unele animale văd roșul ca albastru sau că oamenii pot fi modificați genetic să perceapă realitatea cu totul altfel, ceea ce arată că realitatea nu există la modul obiectiv, ci doar ca o percepție a noastră..

”Câteodată încetez să trăiesc și încep să fiu” - poetica explicație a vieții de după moarte

În această nouă formă de înțelegere a realității, prin intermediul conștiinței, moartea nu există. ”Acel sentiment de eu, conștiința mea, este doar energia din creierul meu”, spune Landa. ”Iar energia nu moare și nu poate fi distrusă niciodată.” Așa cum se întâmplă cu visele, spune cercetătorul, moartea nu este decât o mică pauză în fluxul nostru zilnic de conștiință și, cel mai probabil, un pas înspre un flux cu totul nou.

Teoria lui Landa se îmbină frumos cu operele unor mari gânditori, poeți sau filosofi care au realizat că individualitatea umană e doar o iluzie și că suntem cu toții parte a unui organism întreg și nemuritor. De pildă, fillosoful Henry David Thoreau, care s-a retras în sălbăticie ca să scrie o lucrare superbă, spunea: ”alunecând pe apele leneșe ale lacului, într-o zi toridă, simt că încetez să trăiesc și încep să fiu. Niciodată nu am fost mai aproape de a-mi pierde identitatea; mă simt dizolvat în univers.”

Poetul englez John Donne avea și el un vers în care găsise aproximativ același tâlc: ”Nu întreba niciodată pentru cine se aud clopotele de înmormântare, pentru că vei descoperi că sunt pentru tine”.