Steaguri tricolore, multe steaguri. În fiecare seară, la proteste, au fost mulți oameni cu steaguri. E drept c-au fost și ceva steaguri ale Germaniei, ale Americii sau ale UE, dar mai mult ale României. Și nu m-a deranjat. Dar, când ieri s-a anunțat marele plan de a crea un imens steag tricolor uman, cam ca pe vremuri la defilări, deja mi s-a cam luat de patriotism. Să mă explic.

Așa cum am mai spus-o pe aici în câteva rânduri, nu este nimic greșit în a-ți iubi țara, dar devine grav dacă o iubești orbește, fără să-ți dai seama cât de înapoiată este, încă, și cât avem de lucru la asta. Dintre cele două proteste, locul naționalismului este mai degrabă la Cotroceni decât la Victoriei.

La Victoriei suntem cum prin anii '90 eram mai toți: ne iubim țara dar iubim UE și mai mult, că fără ea eram acum la fel de nasol precum bieții basarabeni, astăzi. Ne iubim țara, dar preferăm un neamț sobru la conducerea ei (nu neapărat Carol, dar na, pas cu pas om reajunge și acolo). Ne iubim țara, dar suntem dornici să învățăm din joie de vivre-ul încărcat de istorie al francezilor, din toleranța belgienilor, din curajul olandezilor, din eleganța englezilor, din căldura italienilor, din impetuozitatea spaniolilor, din pasiunea portughezilor, din încrederea în sine a americanilor, din ambiția ușor de cântat a austriecilor, din echilibrul sobru al elvețienilor, din inventivitatea danezilor, din compasiunea suedezilor, din veselia deschisă a norvegienilor, din dârzenia finlandezilor sau a islandezilor, asta ca să nici nu-i mai pomenim pe vecinii de istorie comunistă (unguri, cehi, polonezi etc.), care parcă au făcut ce tot încercăm noi să facem încă de acum niște ani). Ne iubim țara cu măsură și cu umilință, cum ar veni, conștienți că suntem un popor nou care, la început de drum, trebuie să ia tot ce-i mai bun de la toate celelalte popoare.

De fapt, mai mult decât țara îi iubim pe oamenii cinstiți, corecți și bine intenționați din această țară, fie ei români, românizați sau străini. Și tocmai ca să ne putem iubi cu toții țara și mai tare, este cazul să-i spunem țării, astăzi, cu sau fără tricolor în brațe: Românie, la ora asta ești cam pesedistă, cam coruptă, cam rea, cam bețivă, cam proastă și cam hoață. Nu vrei să nu mai fii așa, te rugăm, ca să putem iubi și mai tare?

Și da, de asta ieșim în stradă. Ca să ne iubim țara mai mult mâine decât o facem azi.