Zilnic, de vreo 5 zile încoace, în metroul din București se întâmplă un fenomen care mie, cel puțin, îmi ridică părul de pe mâini și îmi dă fiori. Vagoanele se umplu treptat, în stațiile de dinaintea Pieței Victoriei. Cu una-două stații până la Victoriei, deja e plin aproape ochi și multe persoane rămân pe peroane, așteptând următorul tren. Iar la Victoriei, într-o tăcere și ordine perfecte, metroul se golește în proporție de 95%. Acei 5% rămași în vagoane, dar și cei care vor să URCE la Victoriei stau cu capetele în pământ. Cei care se duc spre piață îi privesc, fără să le spună nimic, dar privirea lor e plină de reproșuri: ”De ce nu veniți cu noi?”, spune. ”Ce altă treabă aveți decât să faceți România bine și să vă schimbați viitorul?”, spune. Iarei nu spun nimic. Țin capul în pământ și atât.

Scriu acest text duminică, înaintea unui protest care se anunță cel mai mare din istoria României. Ieri, sâmbătă, s-a bătut deja recordul unei manifestații din această țară: 170.000 de oameni la București și încă cel puțin atâția în restul orașelor din țară. Primul pas a fost făcut: guvernul a renunțat la ordonanța de urgență care viza modificarea Codului Penal. BBC a dat un titlu care mi-a ridicat, și el, părul pe mâini: ”România întoarce legea care viza spălarea corupților”. ROMÂNIA! Așa au zis. Probabil cel care a scris articolul pentru BBC a fost și el în piață. Pentru că asta simți acolo: că aia e România. Pentru că România nu poate fi PSD. Aș zice chiar că PSD-iștii nu pot fi români. Cum să furi de la români și să mai poți rămâne român?

E greu să țin pasul cu tot ce se întâmplă în piață, ca să vă povestesc. Ar trebui să scriu zeci de pagini. Dar, dacă aia e România, vă spun că, pentru prima oară în viață, am fost într-adevăr mândru că sunt român.

Din păcate, România nu e DOAR aia. Asta e sigur. România este, momentan, cea care a votat în majoritate cu PSD și ALDE. Și România aia încercăm să o schimbăm, cu răbdare, încredere și hotărâre. Haideți în piețe, deci.