CAZUL A. Ești Dan Adamescu. Ai aproape un miliard. Euro, nu lei vechi. Nu toți făcuți prin muncă, mai degrabă din contră. Devalizezi Oțelul Galați, cumperi Academia Cațavencu ca să o distrugi de tot (transformând-o din ziarul lui Ponta în ziarul lui Băsescu, doar că mult mai prost), dai un mare tun cu Astra Asigurări și o mare m**e asiguraților și mai ales statului. După ce ți-ai trăit mare parte din viață, le-ai asigurat puradeilor un viitor nu doar sigur, ci luxos, te-ai bucurat de toate plăcerile vieții (imorale, ilegale și care îngrașă), intri la pușcărie. Doar patru ani, lux. Ești deja bolnav când intri în penitenciar că deh, ce sens avea să te abții de la chestii, apoi, când una dintre boli se agravează, ești internat la o clinică privată, unde mori, la 68 de ani.
CAZUL B. Ești pesedistul originar. Nu știi să furi ca Dragnea, Ponta sau Năstase, dar îi admiri pentru că ei știu. Te bucuri ca un milog (ce ești) de 100 de lei la salariu sau la pensie sau chiar la bursă. Viața ta nu va deveni mai bună cu suta aia, nici pe departe. Existența ta va fi mediocră și adesea dezesperantă, vei munci pe brânci (dacă nu vei învăța să furi între timp) ca să plătești creditele și să nu-ți dea copiii afară din casă, te vei declara fericit la chestii mărunte (născut copil, mers în vacanță, sculat p**a) fără să știi despre ce e vorba, fără să te cunoști măcar pe tine măcar un pic. N-o să-ți permiți pentru ei școlile la care au mers ăia micii ai lui Adamescu. De fapt, n-o să-ți permiți mai nimic. Dacă te îmbolnăvești de ceva nasol, ghinion. Poate abia atunci vei deveni anti-PSD-ist, când vei vedea cum se fură din sistemul de sănătate, cum se fură DIN CAUZA TA, de altfel, în mare parte, pentru că ai trimis acasă un om (Vlad Voiculescu) care se luase la trântă cu balaurii și ai adus balaurii la loc, lihniți și furioși c-au fost zgândăriți. Dacă revelația va veni, oricum va fi prea târziu. O să mori într-un spital de stat, pe niște așternuturi murdare, cu streptococii jucând mii de hore mici ale unirii în jurul patului tău, unii chiar îmbăindu-se ironic în gălețile cu dezinfectanți, că știți ce spumă mișto fac, zici că-i jacuzzi! Nevastă-ta o să rămână cu creditul care nu se șterge odată cu moartea ta, ba chiar creditul o să mai trăiască niște ani buni, copiii o să rămână cu școlile de rahat unde PSD-ul îi umilește și îi prostește, că e periculos pentru partid și planurile lui (statistic vorbind, nu e invenție) să-i învețe carte. Dacă ajung la o facultate e bine. De particulară oricum n-au bani. Mai târziu, o să se bucure și ei la 100 de lei, tot ca tine.
Și ce să vezi? Tot ție, CAZULUI B (presupunând că încă nu te-ai îmbolnăvit și-și târâi în continuare bășinile prin existența ta insignifiantă) îți e milă de CAZUL A. Plângi cu muci la Antena 3 pentru miliardarul (nu doar milionarul, da?) care a murit la 68 de ani în miros de levănțică, după ce a trăit douăzeci de vieți ale tale în ăia 68 de ani. Le-a trăit furând de la tine. N-a furat doar bani, ți-a furat tot ce aveai mai prețios: ți-a furat frumusețea timpului. Presupunând (iar) că nu te-ai îmbolnăvit, nu ți-a furat ani propriu-ziși, dar ți-a furat tot ce puteai să faci în anii ăia, dar n-ai avut bani să le faci. Data viitoare votezi tot cu PSD-ul, că 100 de lei pe lună ți se pare mult și că Mircea Badea ți se pare un tip simpatic și amuzant. Dacă există viață după moarte, acum Adamescu râde de mai moare o dată de cât de prost ești. De fapt, e mai rău: dacă există viață după moarte, în acea viață Adamescu e tot miliardar și tu tot sărac vei fi. Adevărul e că meriți să ți se repete destinul ăsta la nesfârșit, nu crezi? Ia d-aici nemurire dă la PSD, fraiere, hahaha!