Complexul Energetic Oltenia va intra în faliment, dacă planul de restructurare nu va fi avizat de Comisia Europeană până la finalul anului. Asta ar însemna că ajutorul de stat de 251 de milioane de euro dat în primăvară va deveni un credit cu termen de rambursare imediat, iar ajutorul de stat de 241 de milioane de euro promis pentru primăvara viitoare nu va mai fi acordat. Falimentul nu va putea fi evitat, fapt confirmat inclusiv de managerul companiei. De altfel, mai multe bănci comerciale resping de săptămâni bune cererile de creditare ale unor salariați ai CE Oltenia, semn că riscul este luat în calcul la acest nivel.

Managerul companiei spunea zilele trecute că nu crede în ipoteza neprobării planului de restructurare, pentru că piața de energie nu ar rezista în următorii ani fără energia pe cărbune. Nici nu va fi cazul, pentru că nicio companie nu intră direct în faliment, ci mai întâi în insolvență. Insolvența poate dura câțiva ani, timp în care grupurile de la Rovinari și Turceni care vor rămâne pe cărbune vor fi vândute, timp în care alte companii private, române sau străine, vor face grupuri pe gaze în alte zone ale țării, cu care să acopere necesarul de energie.

De ce depinde aprobarea planului de restructurare? În primul rând, CE Oltenia trebuie să demonstreze că are bani pentru cofinanțarea investițiilor pe care și le-a asumat. Investiții de 3,5 miliarde de euro în cinci ani, din care cofinanțarea CE Oltenia ar fi de peste 1,4 miliarde de euro. Crede vreun salariat al CE Oltenia că există acești bani, când uneori minerii nu primesc nici scoabe să peticească benzile de cauciuc care se rup de cât de vechi sunt? Cum nu credem noi aici, nu cred nici cei de la Comisia Europeană.

Acesta este cel mai negru scenariu, despre care în spațiul public au vorbit și politicienii aflați în campanie electorală, printre ei Nicolae Ivăniși (PER), Mihai Weber (PSD) și Nicolae Davițoiu (PMP).

Insolvența va însemna pentru salariații companiei pierderea a multe drepturi salariale pe care le au astăzi. Liderii lor de sindicat, în loc să tragă semnale de alarmă, pentru că riscul falimentului este unul uriaș, spun cât de mult își doresc ei ca de la anul salariile să fie majorate cu câteva sute de lei. Este scenariul naiv, o naivitate simulată, nefiind clar de ce liderii de sindicali au strategia asta, de adormire a membrilor lor de sindicat. Cel mai probabil, din cauză că sunt înrolați politic și au o înțelegere cu unii candidați, ca până la alegeri să mențină liniștea.

Scenariul optimist este cel propagat de președintele PNL Gorj, deputatul Dan Vîlceanu. În ciuda evidenței, l-am auzit spunând în emisiuni că nu se închide mineritul, ci doar niște perimetre epuizate, că nu se închid grupuri energetice, ci doar unele care oricum nu mai erau folosite, că nu vor fi disponibilizări, ci doar pensionări, deși chiar managerul companiei a anunțat 1.400 de concediați colectiv dacă la 1 septembrie intră în vigoare noua lege a pensiilor, așa cum arată astăzi.

Un oficial guvernamental îmi spunea zilele trecute că planul de restructurare va fi aprobat de Comisia Europeană în noiembrie, dar că probleme vor fi apoi cu implementarea. Dacă planul va fi aprobat, compania gorjeană mai are un an de viață asigurat. Urmează însă să vedem dacă vor fi aprobați banii pentru construirea noilor grupuri pe gaze, aici intrând în competiție zece țări și zeci sau sute de companii. Complexul Energetic Oltenia va trebui să construiască două grupuri energetice în cinci ani și știm bine că de șapte ani reabilitează un grup pe cărbune la Rovinari și nu mai termină sau că tot de șapte ani a preluat două grupuri pe gaze la Chișcani pe care nu le-a pornit niciodată. Și mai știm că suntem în România, unde doar aprobările pentru orice durează doi ani, unde sunt situații în care întocmirea documentației durează mai mult ca investiția propriu-zisă sau că o licitație poate fi ținută ani în șir pe loc de o contestație. În aceste condiții, optimisul afișat de unii este fie o dovadă de prostie, fie o dovadă că ne cred proști.