Pamfil Șeicaru, considerat cel mai important gazetar al României Mari, a fost o personalitate remarcabilă a jurnalismului interbelic și o figură emblematică a culturii românești. Născut pe 6/18 aprilie 1894 sub numele de Pamfil Popescu, el a marcat prin contribuțiile sale atât viața presei, cât și istoria politică a țării. Cu o carieră ce a inclus funcții prestigioase, dar și o implicare activă în viața publică, Șeicaru a reușit să îmbine jurnalismul cu istoria, politica și religia într-un mod unic, devenind o figură de referință pentru România interbelică.

În perioada de glorie a carierei sale, Pamfil Șeicaru a fost redactor-șef al ziarului „Cuvântul”, iar în 1928 a fondat unul dintre cele mai influente cotidiene din perioada interbelică, „Curentul”. Cu o linie editorială incisivă și un stil caracteristic, ziarul a reflectat și influențat opiniile publice, având un impact semnificativ asupra opiniei naționale. În paralel, a fost un susținător activ al drepturilor jurnaliștilor, ocupând funcția de președinte al Sindicatului Ziariștilor din România.

A luptat cu curaj pe frontul Primului Război Mondial, unde a fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazul și „Croix de Guerre” din partea guvernului francez. În semn de mulțumire pentru supraviețuirea sa în timpul războiului, Șeicaru a ctitorit Mănăstirea „Sf. Ana” din Orșova, un simbol al recunoștinței și al devoțiunii sale față de țară și Dumnezeu.

După 1944, în contextul schimbărilor politice din România și a regimului comunist instaurat, Pamfil Șeicaru a fost nevoit să părăsească țara, stabilindu-se inițial în Spania și ulterior în Germania. În exil, și-a continuat activitatea de publicist, scriind lucrări de istorie politică și despre contextul internațional al vremii. Printre cele mai importante lucrări ale sale se numără „Istoria partidelor politice în România” și „Adevăruri care trebuie amintite”, în care analizează evoluția politică a României și impactul regimului comunist asupra țării.

Moștenirea sa în domeniul jurnalismului și al istoriei rămâne relevantă și astăzi. În 1978, la München, a contribuit la relansarea ziarului „Curentul”, dovedind că spiritul său jurnalistic nu cunoaște granițe sau limite temporale. A trecut în neființă în 1980, lăsând în urmă o operă vastă și o amintire de neșters în istoria României.

Pamfil Șeicaru nu a fost doar un jurnalist, ci un martor al unui secol tumultuos, un erou al Primului Război Mondial și un exilat care a continuat să scrie pentru țara sa, chiar și de la distanță. Viața sa este un testament al dedicării față de adevăr și de idealurile naționale, rămânând o sursă de inspirație pentru jurnaliștii și istoricii din prezent.