Circa 20 de persoane locuiesc în satul Blidari din comuna Bălănești. Situaţia lor este cunoscută autorităţilor locale şi judeţene, poveştile lor au fost prezentate de multe ori, dar în continuare sunt izolaţi. Numărul mic de persoane şi vârsta acestora probabil nu justifică investiţia asfaltării unui drum de 5 kilometri. Iarna oamenii rămân izolaţi şi dintotdeauna ei au primit mâncare şi apă de la rude, care vin din când în când. Din punct de vedere administrativ, satul Blidari aparține de Bălănești însă oamenii își îngroapă morții în satul Buzești din comuna Crasna, iar energie electrică obțin din comuna Săcelu.

Timpul trece altfel la Blidari, în Bălăneşti, comună foarte aproape de Târgu Jiu, reşedinţa de judeţ. Chiar şi aşa, la Blidari se trăieşte foarte greu. Bătrânii care nu şi-au părăsit căsuţele depind de rude. Fără apă în fântâni și cu un magazin la peste cinci kilometri distanță, oamenilor nu le rămâne decât să aștepte rudele să le treacă pragul cu alimentele de care au nevoie.

Satul este împânzit de gospodării țărănești dărâmate, lăsate în paragină. Cei mai mulți locuitori ai satului au murit, iar tinerii au plecat unde au văzut cu ochii. Au lăsat în urma lor doar câțiva bătrâni care trăiesc într-o singurătate greu de suportat. ”Greu dar ce să facem. Aici ne-am născut, asta ne este soarta. Muncim, nu stăm degeaba. Eu am pus trei grădini. Asta mâncăm că eu sunt bătrână ŞI nu mai pot să cobor în sat. Ne aduc copiii și apă că nu ne mai lasă să bem din fântâni, de fapt nici nu mai este. Timpul trece cum ni se pare, când muncim trece repede, când stăm trece mai ușor”, spune tanti Maria din Blidari.

Trăiesc din amintiri

Tanti Ana are 80 de ani. Soțul s-a prăpădit în urmă cu un an și de atunci trăiește singură. Nici la televizor nu se uită că nu a fost obișnuită. Cât e ziua de lungă muncește în grădina din spatele casei. Un nepot mai vine din când în când să-i aducă mâncare și apă de băut. ”Eu sunt de la Glodeni (n.r un alt sat din Bălăneşti) dar am venit aici după soțul meu. Și acum îmi strigă fetele că am venit aici să nu poate ele să vină la mine. Au vrut să mă ia la ele, dar nu m-am dus. Mă duc lângă soțul meu, la cimitir, când mi-o veni vremea. Odată era peste suta de oameni, când era hramul satului era plin drumul de copii, acum nu mai e nimic, pustiu”, povestește bătrâna.

Acces doar cu tractorul

Tinerii care au mai rămas la Blidari spun că drumul către centrul comunei le dă cele mai mari bătăi de cap mai ales iarna, dar cu toate astea nu pot părăsi pământurile natale. ”Dacă am avea drum cât de cât mai bun, nu ne-ar fi așa de greu. Acum ni l-a mai pietruit primarul că până acum n-aveai cu ce să vii aici, decât cu graderul sau cu tractorul. N-avem unde să plecăm că aici avem pământurile, trebuie să le muncim”, a spus un localnic din Blidari.

Galerie foto