Rodica Udrişteoiu restaurează de 30 de ani obiecte vechi aduse de pe şantierele arheologice. Din 1980, de când a fost angajată la Muzeul Judeţean Gorj, aceasta a adus la viaţă peste 1000 de obiecte care au fost expuse în sălile instituţiei. Deşi sunt supuse unor tratamente chimice, ce impun de multe ori folosirea unor substanţe toxice, Rodica Udrişteoiu nu a renunţat la această meserie. Aceasta se află în pragul pensionării şi nu are cui să transmită cunoştinţele deoarece tinerii nu mai sunt interesaţi de această meserie.

Rodica Udriştoiu a lucrat 30 de ani în restaurare, atât la Muzeul Judeţean Gorj, cât şi la Muzeul Judeţean din Ialomiţa. De când lucra la uzina din Sadu aceasta avea înclinaţii către pictură şi grafică, pasiuni care au ajutat-o în meseria de restaurator. „Am urmat trei ani cursuri de restaurare metal, ceramică, sticlă şi porţelan. În primul an cursurile s-au ţinut la Sinaia, iar practica s-a efectuat la Peleş şi la Posada. În al doilea an am făcut practică la Muzeul Naţional din Bucureşti, iar în al treilea la Iaşi, la Palatul Culturii. Mie meseria aceasta chiar mi-a plăcut pentru că este o activitate în care chiar pot să îmi folosesc creativitatea”, spune Rodica Udriştoiu. De-a lungul timpului Rodica Udriştoiu a recondiţionat peste 1000 de obiecte ce provin din perioade diferite. Vase de ceramică, săbii, pistoale, ceasuri vechi, cuptoare sau obiecte bisericeşti. În cei 30 de ani de muncă a mers pe şantierele arheologice pentru a vedea cum este descărcată sarcina arheologică. 

Tehnici periculoase

Pentru recondiţionarea obiectelor tehnicile diferă pentru fiecare material în parte. Dar tehnicile de conservare a fierului implică cele mai mari riscuri deoarece se lucrează cu substanţe toxice. „Din această cauză toată lumea fuge de metal. Eu am mai restaurat şi porţelan, dar sticlă niciodată. Nimic nu este complicat dacă îţi place ceea ce faci”, menţionează restauratorul de la muzeu. În meseria sa a întâmpinat de multe ori greutăţi, dar nu a renunţat niciodată. Ca într-un joc de puzzle, piesele trebuie aduse laolaltă pentru a constitui un întreg. „Sunt unele obiecte precum ceasurile care trebuie demontate. Trebuie să demontezi fiecare piesă pentru că fiecare în parte trebuie tratată. De aceea este necesar să ştii puţin din toate, de la mecanică până la chimie. Eşti în faţa unui obiect şi trebuie să ştii ce să îi faci. Dar această muncă chiar nu poţi să o faci dacă nu îţi place”, povesteşte Rodica Udrişteoiu. Cea mai mare bucurie vine atunci când un vas de ceramică sau când un obiect din metal este finalizat. Pentru refacerea unora este nevoie de luni de zile de muncă. Din laborator piesele arheologice sunt expuse publicului larg. „Mă bucur că reuşesc să le redau viaţa obiectelor vechi. Este o satisfacţie pe care nu toată lumea o percepe. Am reuşit şi reuşesc să refac multe obiecte care vor rezista poate şi sute de ani. Te bucuri când vezi că tu, ca fiinţă, reînvii o lume dispărută. Sunt foarte multe obiecte din ceramică pe care le-am restaurat acum 30 de ani şi care arată perfect”, relatează aceasta.

Nu există continuatori

Rodica Udriştoiu, restauratorul de la Muzeul Judeţean Gorj spune că îi pare rău pentru că pentru această meserie nu mai există continuatori. Salariul mic şi  Cei care doresc să practice această muncă. „Îmi doresc să pot să îmi mai continui munca şi să pregătesc pe cineva care să rămână în locul meu. Restaurarea pieselor de muzeu este un domeniu pe care trebuie să îl priveşti foarte serios. Dacă nu ai pe cineva în muzeu care nu se preocupă de sănătatea acestor piese, se distrug. Eu pe toate le-am tratat cu aceeaşi seriozitate”, mai menţionează Rodica Udriştoiu.