Preşedintele Uniunii Artiştilor Plastici, filiala Gorj, încă din 2006, Paul Popescu este un artist desăvârşit ale cărui merite au rămas încă anonime pentru majoritatea gorjenilor. Pasionat de mic copil de sculptură, artistul a călcat parcă pe urmele lui Constantin Brâncuşi, despre care spune că nu este apreciat îndeajuns nici măcar de autorităţile locale.

A început cariera de artist încă din 1986 când, prin repartiţie, a ajuns să fie designer la CPL Târgu Jiu. Deşi avea în faţă, la momentul respectiv, să dezvolte o carieră politică, Paul Popescu a ales tot calea artei, ajungând în 1991, în urma unui concurs, cadru didactic. „Am zis că nu am de ce să fac carieră politică nefiind atras de administraţie şi nici de politic. Am continuat cariera artistică şi în 1991, în urma unui concurs am început cariera didactică”, a precizat Paul Popescu. În 2002 a părăsit însă catedra pentru funcţia de coordonator al centrului „Constantin Brâncuşi”, asta după ce timp de patru ani a lucrat la restaurarea mai multor obiective, printre care şi două castele din Franţa. „Din 92 până în 96 am lucrat la restaurarea mai multor obiective printre care şi castelul Saint Rock din Guitres şi Boussac din Saint. A urmat apoi doi ani la conducerea centrului „Constantin Brâncuşi” de unde am plecat ulterior pe considerentul că riscam deprofesionalizarea pentru că nu mă făceam înţeles”, a mărturisit Paul Popescu. Un om căruia viaţa i-a demonstrat că are şi suişuri şi coborâşuri, Paul Popescu a fost însă apreciat aşa cum merită la diferite concursuri şi simpozioane la care a câştigat importante premii şi a dus mai departe numele oraşului pe care cu mult timp înainte îl onora Constantin Brâncuşi. „Am fost membru juriului internaţional la Tokyo pentru decernarea premiilor „Brâncuşi”, unde în urma unui concurs organizat de japonezi eu am câştigat realizarea trofeelor. A urmat apoi un simpozion în Japonia, la Nantosite, unde am luat marele premiu. O altă realizarea este aceea că am reuşit să deschid această filială a Uniunii Artiştilor Plastici şi în Gorj în 2005”, a mărturisit marele artist.

Secţie de sculptură la UCB

Lucrări de sculptură ca „Inevitabila despărţire”, „Desprinderea din derizoriu”, „Germinaţia”, „Tentaţia fructului oprit” sau „Fluture” l-au făcut celebru în ţară şi în lume. Cu toate astea, Paul Popescu spune că operele lui nu s-au bucurat nici măcar de aprecierea autorităţilor locale dovadă fiind amplasamentul acestora şi lipsa de interes. „Una dintre cele mai dure dezamăgiri este felul în care au înţeles ei că trebuie să mute de pe vechiul amplasament una din opere. Nu că celelalte ar fi prea bine poziţionate însă aceasta este una dintre lucrările edificatoare ale creaţiei personale. Lucrarea „Fluture” este amplasată foarte bine în Bistriţa aşa cum „Tentaţia Fructului Oprit” în Vâlcea sau „Bustul lui Sadoveanu” în Târgu Neamţ”, a precizat Paul Popescu.

Cea mai mare dorinţă a artistului rămâne însă înfiinţarea unei specializări de sculptură în cadrul Universităţii „Constantin Brâncuşi”, aceasta trebuind să fie o prioritate a instituţiei încă de la deschiderea ei şi asta pentru că marele sculptor nu a fost nici inginer şi nici jurist. „Aş vrea să am timp să-mi realizez toate schiţele, să am sănătate să trăiesc să văd la Târgu Jiu, în cadrul Universităţii specializarea sculptură, prima secţie ce trebuia înfiinţată”, a precizat Paul Popescu.