Elevii Colegiului Național „George Coșbuc” din Motru, înscriși într-o nouă competiție a Concursului Național EUROSCOLA, continuă campania proiectului „Escaping the Cave”, derulat sub titlul generic „Educația schimbă vieți”.

Mesajul campaniei, „Educația eliberează.”, reprezintă elementul tonic a cărui semnificație este potențată prin fiecare provocare, echipa demonstrând cu implicare și consecvență, prin intermediul activităților lor, că, indiferent de formula sub care vine, educația cu adevărat eliberează, iar orice meserie poate constitui o statornică întrupare a îndemnului: „munca e brățară de aur”, practicată pretutindeni și necondiționat.

O călătorie fascinantă, pe al cărei parcurs îți este imposibil să nu devii transparent înaintea realităților îmbucurătoare ce te asediază, completează ansamblul campaniei desfășurate de echipa noastră, Enlightening Minds.

Drumul spre Ponoare este scurt, dar plin de interogații și nedumeriri adresate fiicei doamnei Pârvan. Ne îndreptăm curioși spre un lăcaș al portului tradițional oltenesc. Suntem întâmpinați de o construcție modernă, iar nu de o construcție cu pridvor țărănesc, așa cum ne-am fi închipuit de-a lungul proiecțiilor noastre imaginare, inerente oricărei necunoașteri. O doamnă amabilă și surâzândă ne invită înăuntrul impozantei clădiri. Un întreg scenariu de senzații vizuale și auditive neașteptate.

Încă de la intrare ni se înfățișează perspectiva unui veritabil sat românesc în miniatură, cu tot conținutul lui sacru: mamă și fiică în port tradițional, bunică lucrând la război, așternuturi purtătoare de conștiința unei geografii cosmice, furci cu lână, un cozonac cu multă nucă pe un platou decorat în aceleași variațiuni stilistice, și, nu în ultimul rând, de jur împrejur, un stand plin de umerașe încărcate de zeci de ii și de paltoane de un alb impecabil, produse de mâinile localnicelor în acest spațiu al ambivalențelor.

Vocea gentilă a doamnei ne indică să avansăm. Intrăm în altă încăpere, puternic luminată de transparența ferestrelor neobișnuit de mari, dominată estetic de covorul realizat după model autohton, aranjat pe podeaua ce ne trădează, totuși, epoca. Ciocnirea a două bucăți de istorie. Două doamne de vârste diferite, adâncite în meticulozitatea lucrului lor, nici măcar nu ridică ochii de pe pânza albă străpunsă de roșeața cuprinsă în arhicunoscutele frunze, rozete, spirale și romburi. Coasem și noi, facem ghem la indicațiile doamnelor și încercăm un port tradițional.

Povestea domnei Pârvan („Am iubit portul românesc și cântecul de la Ponoare... Am fost amenințată cu joarda de mama să învăț carte și să plec, nu să rămân să cos. Am învățat și carte, trecând prin toate formele educației, dar m-am întors acasă, mi-am creat un sanctuar în care, alături de 20 de femei, păstrez portul popular și îl fac cunoscut lumii întregi. Mama mea lucrează aici, este angajata mea (...)”), ne tulbură, debusolează, impresionează, întărește, bucură și, îndeosebi, ne lasă să sperăm.

Ne dăm cu greu iile jos și intrăm și în atelierul prevăzut cu mașini de cusut, unde se finalizează toate creațiile. În semn de apreciere, ni se dăruiesc tuturor niște frumoase semne de carte, încărcate de romburi, stâlpi și spirale.

Emoționați de acest excurs, prin prisma istoriei, în veșnicia „născută la sat”, părăsim atelierul „Acul și ața” (firma doamnei Pârvan, în care meseria pe care o conservă reușește să asigure păstrarea creațiilor culturale autohtone, fascinând doamnele care-și permit purtarea unei ii și care-i știu valoarea și istoria).

Echipa de proiect Enlightening Minds vă invită să apelați cu încredere la produsele atelierului „Acul și ața” de la Ponoare, iar, dacă sunteți nedumeriți în privința alegerii unei ținute veritabile, puteți face o achiziție minunată și, totodată, puteți învăța o meserie a meticulozității, a dăruirii și a racordării lăuntricului la sugestia spiralelor și a valurilor, orientate mereu către un maiînalt.

Întotdeauna pe verticală.

Profesor,Colegiul.National’G.Cosbuc” Motru,

CONSTANTINA NEGREA

Galerie foto