Acum vreo 15 ani am avut ocazia să asist la discuţiile dintre nişte investitori nemţi şi un primar, pe tema deschiderii unei fabrici în Gorj. Primele zeci de întrebări ale investitorilor nu aveau nicio legătură cu subiectul sau cel puţin aşa părea. Nemţii întrebau câte şcoli sunt în localitate, câte grădiniţe. Întrebau dacă oraşul are echipă de fotbal, de handbal sau ce alte sporturi pot face tinerii din oraş. Întrebau care este sistemul de asistenţă medicală, puneau întrebări legate de modul de petrecere a timpului liber, dacă sunt săli de spectacole, cinematograf şi aşa mai departe. Abia la final au pus întrebări legate de infrastructură, de calificările oamenilor din zonă, de mijloacele de transport, de accesul la utilităţi.

Neamţul a explicat la cererea jurnaliştilor de ce a pus toate acele întrebări. A spus că un oraş care susţine o echipă de fotbal arată preocuparea oamenilor care îl conduc pentru a le oferi localnicilor bucuria de a urmări un spectacol sportiv. Un oraş care are grădiniţă arată că oamenii au unde să îşi lase în siguranţă copiii atunci când merg la muncă. Un oraş care are o sală de spectacole le oferă localnicilor posibilitatea de a se relaxa la sfârşitul unei săptămâni de muncă. Nemţii spuneau din experienţă că eficienţa unei fabrici depinde şi de gradul de mulţumire al oamenilor în viaţa lor de zi cu zi.

Minerul Motru era cândva mândria oamenilor din acest oraş. Echipa juca în Divizia B, de la egal la egal cu Progresul Bucureşti şi alte echipe mari. Clubul a intrat în faliment, iar acum un consilier local, Ion Cojocaru de la ALDE, a propus ca primăria să înfiinţeze o echipă care să joace măcar la Liga a IV-a. „Nu avem bani”, a fost răspunsul primarului Gigel Jianu. De fapt, nu banii lipsesc. Şi o comună amărâtă îşi permite să susţină o echipă de liga a IV-a, este imposibil ca un municipiu să nu o poată face. Nu banii lipsesc, ci faptul că nu toată lumea înţelege cât de importat este pentru o comunitate să se întâmple lucruri în jurul cărora să se unească.

În aceste zile, vorbim de şansa municipiului Târgu Jiu de a avea din nou handbal în Liga Naţională. Este vorba de echipa Universităţii Constantin Brâncuşi, care ar avea însă nevoie de o finanţare de 800.000 de euro pe an pentru a juca la acest nivel. Şansele sunt de 1%, spunea un oficial al echipei, pentru că în Gorj nu sunt bani pentru sport. Bani sunt, este doar o lipsă de înţelegere a fenomenului sportiv şi a plusului pe care acesta îl poate aduce într-o comunitate.

Oameni buni, aţi băgat zeci de milioane de euro în modernizarea stadionului şi a sălii polivalente. Aţi adus câţiva investitori mari la Târgu Jiu în ultimul an. O fi chiar atât de greu să încercaţi măcar să găsiţi nişte soluţii?