Direcţia Naţională Anticorupţie a dat un comunicat al cărui mesaj ascuns este: uite ce averi au ăştia care au lucrat toată viaţa la stat şi se dau cinstiţii pământului. Drept este că unii au avut şi afaceri în paralel cu postul ocupat la stat. Şi nici nu au lucrat pe salariul minim pe economie.

Mircea Costea, cumnatul lui Mircea Geoană, este inculpat pentru trafic de influenţă şi complicitate la luare de mită. A depus o cauţiune de 1,5 milioane de euro, din care 300.000 în bani şi restul garanţii imobiliare.

Un fost secretar de stat din Ministerul Transporturilor, inculpat pentru luare de mită, a depus 500.000 de euro în contul de cauţiune. Îl cheamă Constantin Dascălu.

Ar mai fi fostul deputat Boureanu care a depus 200.000 de euro, dar şi o femeie care ar avea calitatea de apropiată de conducerea CFR, care a depus o cauţiune de un milion de euro, parte în bani, parte în garanţii imobiliare.

DNA nu spune nimic mai mult, nu face vreo aluzie că banii au fost obţinuţi ilegal. Dar este puţin probabil să citeşti o astfel de informaţie fără să te întrebi de unde au unii atâţia bani. Să nu îmi spuneţi că sunt nişte penali, care au furat de la stat. În primul rând, oricând de sfidătoare sunt averile lor, trebuie să îi credităm cu prezumţia de nevinovăţie până când se pronunţă instanţa definitiv şi irevocabil. Adică nişte zeci de ani. În al doilea rând, termenul de penal nu mai este legal. Însuşi preşedintele Iohannis a fost amendat de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării pentru că a folosit termenul „nişte penali”.

În tot acest timp, legile justiţiei capătă noi forme, astfel încât, în curând, cel mai riscant în România va fi să zici ceva despre o persoană anchetată. Presa nu va mai avea voie să scrie decât cu riscul libertăţii unor jurnalişti. Şi de ce să rişti, când apoi vezi cum oamenii votează infractori doar pentru că le-au mai pus o sută de lei la leafă?