„La mine vine să se tundă şi bogatul şi săracul”. Aşa îşi începe povestirea frizerul Constantin Rustoiu sau nea Tică, aşa cum îl cunoaşte toată lumea. Pentru experienţa sa în această meserie şi pentru darul povestirii este căutat de feţe bisericeşti, medici, cadre din poliţie, procurori, directori de şcoli sau de reprezentanţi ai autorităţilor locale din judeţul Gorj. Cel mai tânăr client al frizeriei situată la Casa de Cultură a Sindicatelor are vârsta de un an, iar cel mai în vârstă are 96 de ani.

Constantin Rustoiu nu a vrut să renunţe la activitatea de frizer nici după ce a ieşit la pensie, aşa că şi-a deschis o mică afacere împreună cu colega sa, Vio. Aici vin să se tundă doctori, procurori, directori de şcoală, cadre de la poliţie şi feţe bisericeşti. „Majoritatea oamenilor care sunt pensionari şi care au avut funcţii mari în acest judeţ vin la noi. Avem client pe viceprimarul Gabriel Sanda, pe directorul Spitalului Judeţean Gorj, Gheorghe Neaţă, pe domnul Viorel Caragea de la Poliţie”, spune nea Tică.

Meseria o face din pasiune, nu pentru că ar avea un câştig prea mare. „Am lucrat ca angajat în frizerie 50 de ani, după care am ieşit la pensie. Am decis să continui activitatea şi după pensionare pentru că sunt un om căruia îi place să aibă activitate. Eu dacă nu am ce face sâmbăta şi duminica mă plimb tot oraşul pe jos ca să fac mişcare. Dacă nu continuam această activitate la ora actuală eram ori anchilozat, ori şchiop. Este una dintre cele mai ieftine din ţară. Nu există tunsul 5 lei ca la noi. Am pus preţuri mici pentru că oamenii nu au bani şi am zis să vină toată lumea, şi săracul şi bogatul. Întotdeauna cine a avut preţul mic a lucrat, cine a avut preţul mare nu a avut de lucru. Şi patronul îmi spunea la fel, cu picătura se face grămada mare”, povesteşte frizerul.

Sute soldaţii tunşi într-o noapte

Armata a făcut-o la Cluj, unde era frizerul garnizoanei şi unde îl avea ca superior pe generalul Ion Ioniţă. Ca frizer era în continuă mişcare şi trebuia să fie disponibil şi noaptea. Poate spune că este locul unde s-a perfecţionat. „Când m-am dus militar la 19 ani deja ştiam meseria de frizer, iar acolo m-am dus să o practic. Tundeam cam 700-800 de militari pe lună. Erau trei unităţi şi erau mari. Îi tundeam frumos, nu la zero, ci bărbăteşte. Acolo eram încontinuu în mişcare. Ofiţerii de serviciu sau subofiţerii mă chemau să îi tund şi noaptea, ca a doua zi de dimineaţă să fie aranjaţi”, povesteşte nea Tică.

Iar când a venit vorba de o lună de permisie şi-a luat inima în dinţi şi a reuşit să tundă toţi soldaţii într-o singură noapte. „Când am defilat de 23 August îmi aduc aminte că a venit generalul Ion Ioniţă la ora 11 noaptea şi mi-a spus că dacă până dimineaţa îi tund toţi soldaţii îmi dă o permisie de o lună de zile. Aşa a fost. Până dimineaţa la ora şapte i-am tuns pe toţi cei 750 de soldaţi. Şi mi-a dat o permisie de o lună de zile”, îşi aminteşte acesta. Cadrele militare chiar au vrut să îl oprească în armată ca frizer. „Au văzut că am patru clase şi au spus că sunt prea puţine. Trebuia să am cel puţin şapte clase. Dar nu mi-a părut rău că nu am rămas”, mai spune acesta.

„Ca frizer, în primul rând trebuie să fii diplomat, să ştii să vorbeşti cu oamenii. Dacă nu vorbeşti frumos cu omul, a doua oară nu mai vine. Ne şi spun clienţii că uită de toate necazurile când vin în prăvălie şi când ies pe uşă afară îşi aduc aminte de ele…”

Constantin Rustoiu