Destin incredibil pentru unul dintre cei doi ortaci care în luna iulie au fost răniţi grav prin electrocutare într-un accident de muncă produs la Cariera Pinoasa. Gheorghe Fudulache a împlinit marţi 40 de ani, dar nu a avut motive de bucurie. Ziua sa de naştere coincide cu cea a tragediei de la clubul bucureştean Colectiv, iar lucrul acesta îl va marca pentru totdeauna.

Şi mai trist este pentru minerul aflat acum în concediu medical că nimeni de la sindicate sau administraţie nu s-a interesat de soarta sa de când a revenit de la spitalul din Belgia. Medicii de acolo, printre care şi un român, au reuşit să îi salveze viaţa, asta în timp ce în România specialiştii din Capitală discutau despre cum să îi taie mai repede mâna la care suferise arsurile cele mai mari.

Declaraţiile fostului ortac arată deznădejdea cu care acesta priveşte lumea în care a supravieţuit ca urmare a eforturilor pe care le-a făcut pentru a nu muri atunci când viaţa părea să îl părăsească. „Am intrat în transformator la 6000 kv şi am văzut arcul electric. În acel moment m-am întors într-o parte pentru a mă proteja, din reflex, şi aşa am scăpat de arsurile mari pe care puteam să le am pe faţă. Am fost însă ars rău pe mâini. A trebuit să merg vreo 500 de metri pe jos prin carieră, în condiţiile în care eram, ca să pot să cer ajutor la cineva, că pe acolo pe unde eram noi nu trece nimeni şi nici măcar maşinile şefilor nu pot să ajungă. A trebuit să sar inclusiv o bandă de transport cărbune ca să ajung la maşina inginerului. Mi se pare incredibilă situaţia asta, dar aşa stau lucrurile. Eram electrocutat, curgea pielea pe mine şi după mine nu a venit nimeni să mă ia de acolo. După ce am ajuns în salvare, am leşinat, iar apoi m-am trezit după vreo trei săptămâni în Belgia. De când am venit acasă, nu a venit nimeni să se intereseze şi de mine. Să fi zis cineva că vine să vadă ce fac. Nici de la conducere, nici de la sindicate. Doar ce au trimis pe frati-miu 4.000 de lei, iar întreprinderea a trimis nişte bani la început. Din Belgia am venit pe banii mei cu avionul, tratamentul mi-l cumpăr eu din banii mei. Să fi venit măcar să întrebe «Mă, tu cum te simţi?». Nimeni, nimic”, afirmă Fudulache.

Soţia acestuia, Florentina, a dus tot greul în această perioadă. Era la muncă în Italia când a fost sunată într-o sâmbătă şi i s-a spus ce a păţit soţul său. Vroia să trimită un colet cu haine în ţară, la copii, dar soarta a făcut ca ea să ajungă înaintea hainelor. „Munceam şi când m-au sunat să îmi spună, am mers imediat la microbuz. Numai ce pusesem cu vreo oră înainte un colet pentru acasă, dar am ajuns eu înaintea lui. De fapt, am mers la Bucureşti după aceea şi norocul nostru a fost că l-am avut pe domnul deputat Dan Vîlceanu permanent alături de noi, pe holurile spitalelor, şi ne-a ajutat, că altfel nu ne băga nimeni în seamă. Dumnealui a stat mereu pe holuri cu noi şi cu telefoane la doamna ministru al Sănătăţii a reuşit să obţină transferul în Belgia. Acolo, condiţiile sunt total diferite. Lui Gigi i-au găsit două infecţii care, probabil, provin de la spitale. Noi credem că şi cei de la Colectiv, dacă plecau imediat după incendiu, aveau şanse mai mari, dar în ţară, dacă au fost trataţi la fel ca în cazul nostru, de aia sunt atât de mulţi morţi. Cât am fost în Belgia, nimeni de la companie nu a dat nici măcar un telefon ca să se intereseze de soarta lor. Bine, nu au făcut asta nici când am venit acasă. Aşa e la noi...”, a concluzionat soţia minerului care acum îşi revine treptat-treptat din starea gravă în care a fost în ultimele luni.