Mătușica mea preferată a zis de fie-mea de când s-a născut că are o liniște de Budha pe chip. Și adevărul e, că, spre deosebire de mă-sa, ea chiar e teribil de înțeleaptă și pașnică, mai ales în relația cu ceilalți.

V-am  mai povestit cum își așteaptă rândul, cum intră ultima la lecția de pian, cum maaaaxim ce a putut să producă în semn de protest în fața unei fetițe ce o tot trăgea de păr și nu o lăsa în pace a fost : “Ăăăă, ăăă, ești o ulâta!” :).

Ieri mă întreabă:

-Eu sunt mică sau male?

-Depinde mama, față de mine ești mică, față de băiețelul Anei (un bebeluș de o lună) ești mare.

-Mi-a zis un copil la gladi că eu sunt mică.

-Păi chiar ești mică mama, față de marea majoritate a copiilor de la grădi. Te-a deranjat?

-Puțin.

-Cine ti-a zis?

-X.

-Mama, dar X e mai mică decât tine cu câteva luni, să-i spui data viitoare când îți zice așa că ea e mai mică ca tine (ca să vedeți cum abordez eu problema).

-Da, ea mi-a zis că sunt eu mica.

-Păi și tu nu i-ai zis nimic mama?

-Nu, am lăsat-o în pace și am plecat.

Chiar cred că, uneori, trebuie să învățăm mai multe de la copiii ăștia incredibil de mici și incredibil de frumoși.

www.sleepy00.ro