Maria Paleologu aduce zâmbetul pe feţele copiilor. În mâinile ei păpuşile cântă, zâmbesc şi sunt supărate. În spatele pânzei actorul-păpuşar se transformă, devine una cu păpuşa pe cere o mânuieşte şi pe care o însufleţeşte. „Trebuie să îi dai viaţă păpuşii”, spune Maria Paleologul, actorul care a transportat poveşti prin săli de clasă, prin parcuri sau prin amfiteatre.

Meseria de actor – păpuşar a început cu ani de zile în urmă la secţia de teatru a Şcolii Populare de Artă, sub îndrumarea regretatei animatoare a teatrului gorjean Ligia Tilici, cea care a organizat în Târgu Jiu cursuri de teatru de păpuşi. „S-au făcut cursuri intensive timp de şase luni, după care s-a dat examen ce a constat în recitări, în cântarea unei melodii pentru a se observa dacă există ureche muzicală. De asemenea se făceau exerciţii cu mâinile, cu palmele pentru a vedea dacă există mobilitate pentru a mânui o păpuşă”, povesteşte Maria Paleologu. Prima premieră a primei stagiuni permanente a trupei de teatru de păpuşi „Pinocchio” a avut loc în anul 2005, cu piesa „O poveste din pădure”. De atunci au urmat „O întrecere ca-n basme”, „Cei trei iepuraşi poznaşi”, „Ce-o să fie Bondocel”, „Fata babei şi fata moşului” sau „Măiastra Lumii-Copilăria lui Brâncuşi”. Maria Paleologu spune că poate să facă şi regia artistică şi scenică pentru o piesă care nu trebuie să dureze mai mult de 30-35 de minute deoarece copiii se plictisesc. Dar nu de puţine ori aceasta a contribuit la confecţionarea personajelor sau a decorurilor. Din anul 2005 trupa de păpuşari a susţinut peste 300 de spectacole în aproape toate localităţile judeţului, precum şi în ţară.

Le dă viaţă păpuşilor

Maria Paleologu spune că elementul care oferă viaţă marionetelor este interpretarea. „Dacă interpretarea este făcută profesional păpuşa este vie. Trebuie să îi dai viaţă. Neavând interpretare bună păpuşa moare în scenă”, afirmă aceasta. Pentru a mânui o păpuşă îţi trebuie abilitate, talent pentru interpretare, îţi trebuie dragoste pentru teatru, pentru păpuşi, dar mai ales pentru copii pentru că acestora li se adresează spectacolele unui teatru de păpuşi. „Există o atracţie păpuşă-actor pentru că tu îi dai viaţă acelei păpuşi şi de multe ori, dacă nu eşti atent, îi dai viaţă precum eşti tu. Când alegi actorul pentru o anumită păpuşă trebuie să fii foarte atent. Dacă nu eşti atent cu felul în care distribui păpuşile pe actor ai mult de lucru cu actorul pentru că păpuşa trebuie să fie aşa cum trebuie să fie personajul din poveste”, explică Maria Paleologu.  Dar poveştile sunt iubite şi de părinţi şi bunici, care nu lipsesc de la spectacole şi care în cele 30 de minute se transformă în copii. Actorul-păpuşar spune însă că mai sunt încă adulţi care nu au văzut în viaţa lor un teatru de păpuşi.