Manu Tomescu, lider sindical în termocentrala Rovinari din cadrul Complexului Energetic Oltenia, se declară solidar cu greva japoneză în care au intrat sute de mineri. Tomescu a precizat că el nu a declarat o astfel de formă de protest şi a precizat care sunt motivele pentru care şi-ar pune banderola albă la mână.

Reporter: Cum vedeţi şi cum comentaţi protestul unor colegi de-ai dvs. din carierele miniere şi de ce nu se solidarizează şi cei din termocentrale cu minerii care fac greva japoneză? 

Manu Tomescu: Eu sunt solidar cu ei, apreciez şi privesc cu admiraţie protestul colegilor, pentru că atâta timp cât există neajunsuri şi inechităţi în viaţa şi munca oamenilor, e normal ca ei să protesteze. Şi mai cred că şi majoritatea energeticienilor din CEO sunt solidari cu minerii care sunt acum în grevă japoneză.

Rep.: Atunci de ce nu purtaţi banderole albe?

M.T.: În primul rând vreau să vă asigur că eu sau liderii Sindicatului Energia Rovinari, în frunte cu preşedintele Mitrescu, nu am obstrucţionat vreo iniţiativă în acest sens. Iar eu personal, ca salariat şi lider de sindicat în această companie, nu cred că voi întâmpina vreo opoziţie, dacă voi hotărî să fac şi eu acest protest. V-am spus că eu personal sunt solidar cu cei care protestează, dar atâta timp cât nu identific în protestul lor revendicări clare şi unitare, care să fie de interes general, nu am de gând să fac şi eu acest protest. 

Rep.: Nu vă sunt clare revendicările celor care sunt în grevă japoneză? 

M.T.: Da. Singura revendicare pe care am văzut-o la ei, şi pe care o văd ca fiind de interes general, este cea legată de reducerea vârstei de pensionare. În rest, nu o să pot fi niciodată de acord să fac grevă japoneză că am gândaci la vestiare, că nu am geamuri la barăci, împotriva celor de la TESA sau a inspectorilor sociali. Eu unul nu pot să fac grevă japoneză împotriva altor colegi de-ai mei, cum i-am văzut pe liderii care coordonează acest protest. Chiar dacă în principiu le pot înţelege aceste supărări, nu cred că trebuie prinse ca revendicări într-un protest, dacă dorim să fie credibil şi serios şi care se vrea să fie de amploare. 

Rep.: Atunci care credeţi că ar fi revendicările de interes general, la care aţi adera şi dvs.?

M.T.: Una dintre ele este cea legată de grupele de muncă pentru mineri, dar şi pentru energeticieni, pe care le-am putea avea recunoscute şi specificate clar în noua lege a pensiilor şi aşa nu am mai fi nevoiţi să ne milogim la guvernanţi an de an, pentru recunoaşterea lor. O altă revendicare ar fi voucherele de vacanţă, începând cu anul 2019, pentru că în această privinţă, noi, salariaţii din C.E. Oltenia, suntem clar discriminaţi. Şi nu în ultimul rând creşteri salariale care să fie în concordanţă cu sacrificiile şi munca grea pe care o depunem, şi care să acopere cel puţin inflaţia din ultimii ani.

Rep.: Sunt trei revendicări clare pentru care dvs. aţi intra în grevă japoneză, alături de colegii din carierele miniere? 

M.T.: Da. Eu am spus de mult timp că acestea ar trebui să fie cel puţin trei dintre obiectivele noastre ca salariaţi şi ca militanţi sindicali, organizaţi în sindicate şi federaţii la nivel de C.E. Oltenia. Desigur că pot exista şi revendicări secundare, care pot fi punctuale în fiecare dintre sucursalele şi subunităţile companiei. Dar acestea trebuie discutate şi rezolvate acolo. Asta este părerea mea, că atunci când vrem să obţinem drepturi pentru toţi, trebuie să avem revendicări prin care să ne regăsim toţi. 

Rep.: Liderii de sindicat care au iniţiat această grevă japoneză spun că vor merge până acolo până când vor opri lucrul. Ce părere aveţi? 

M.T.: Cu cei care am vorbit la telefon i-am avertizat să fie atenţi şi să nu se joace cu astfel de situaţii, pentru că pot pune oamenii în pericol. După grevele şi mineriadele din anii 90, legislaţia s-a schimbat foarte mult şi reglementează sau mai bine zis limitează astfel de situaţii.  În primul rând, Legea Dialogului Social spune clar că nu ai voie să deschizi conflict de muncă pe perioada derulării unui contract colectiv de muncă, iar greva cu oprirea lucrului este ultima etapă a unui conflict de muncă.  Am văzut că se enervează când le spun asta, dar eu cred că noi, liderii de sindicat, trebuie să ne informăm corect oamenii, pentru a nu-i pune în pericol, în afara legii. I-am rugat să citească capitolul conflicte de muncă din Legea Dialogului Social, pentru că altfel pun în pericol oamenii, dar şi credibilitatea mişcării sindicale, care şi aşa este foarte jos. 

Eu ca lider de sindicat am căutat permanent să mă informez şi la rândul meu să îmi informez membrii mei de sindicat, pentru a nu-i pune în pericol. Cred că avem multe mijloace la îndemână prin care putem să protestăm, să ne facem auziţi şi ascultaţi, respectând legea. În primul rând, trebuie să ne sacrificăm noi ca lideri, găsind metode de protest prin care să nu încălcăm legea, asigurând şi protejând astfel libertatea membrilor noştri de sindicat, şi atunci oamenii vor prinde încredere în noi şi ne vor susţine în protestele noastre.