Pe o scară de la 1 la 10, încrederea mea în Justiţie este 4. Pe o scară de la 1 la 10, încrederea pe care o am în reforma lui Tudorel Toader şi Liviu Dragnea este zero.

Justiţia în România are probleme grave, unele legate de incompetenţă, altele de servilism politic, unele de corupţie, altele legate de lipsă de coloană vertebrală. PSDragnea, sub masca reformei, nu vrea decât să distrugă ce a mai rămas din Justiţie, să o coboare la un nivel zero de credibilitate.

Dragnea şi gaşca de mafioţi cu care guvernează reuşesc pas cu pas să pună mâna pe toate instituţiile statului. O fac la vedere, fără jenă. Acum a venit rândul procurorului general, Augustin Lazăr, să fie schimbat. PSD a reuşit în ultimele luni să decapiteze DNA şi DIICOT, cu o opoziţie minimă din partea preşedintelui Iohannis. Probabil că va reuşi să îl execute şi pe Lazăr, primul pas fiind evaluarea făcută de Tudorel Toader.

Cu abuzurile PSD ne-am obişnuit. Cu neputinţa lui Iohannis la fel. Opoziţia bâzâie neconvingător, ca o muscă fără cap. Singura opoziţie reală la mizeriile lui Dragnea a fost cea din Piaţa Victoriei, din ultimul an şi jumătate. Cei mai vinovaţi însă nu sunt Dragnea, Iohannis sau Orban, ci ei, magistraţii care tac. Marii procurori şi judecători ai acestei ţări stau pitulaţi, la scuteală, având grija salariilor uriaşe şi a pensiilor nesimţite, şi nimic mai mult. Ţara asta are procurori şi judecători cărora puţin le pasă că Justiţia este abuzată de penali, altfel nu îmi explic tăcerea asurzitoare a oamenilor din această branşă. Atâta nepăsare, atâta laşitate, atâta teamă nu am întâlnit în nicio altă breaslă.

Românii vor ieşi în continuare în stradă pentru a susţine ideea de Justiţie, pentru a nu lăsa penalii să conducă Parchetele. Cu nişte judecători şi procurori complici prin tăcere cu actuala putere, probabil că nu vor reuşi. Iohannis a dovedit că nu are stomac să iasă la bătaie, mulţumindu-se doar să le mai pună câte o piedică. În ritmul în care se desfăşoară lucrurile, Dragnea va controla absolut toate instituţiile până la alegerile prezidenţiale de anul viitor. Abia atunci, la vot, îl putem învinge. Dar, pentru ca victoria să conteze, trebuie să avem o alternativă din punct de vedere politic, care astăzi nu există.