O tânără din Târgu Cărbuneşti şi-a găsit sfârşitul într-un bordel din Belgia, ucisă de 50 de lovituri de cuţit. O moarte violentă, dar unii au simţit nevoia să dea şi ei cu pietre pe paginile de socializare. „Aşa îi trebuie, de ce s-a prostituat?”, „Voiaţi să primească 50 de flori?”, sunt doar câteva dintre aceste mesaje, nu cele mai dure.

La ora asta nu ştim dacă Laura s-a prostituat de bună voie sau a fost forţată. Indiferent cum ar fi, nu merita o astfel de moarte. Nimeni nu merită aşa ceva, indiferent ce ar fi făcut. Cu atât mai puţin o fată de 20 de ani. Răutatea cu care uneori sunt comentate evenimente triste din viaţa unor oameni arată cât de lipsiţi de empatie am devenit.

Laura nu este primul vinovat pentru situaţia în care a ajuns. Avem o ţară care nu le oferă tinerilor decât perspectiva de a munci o viaţă întreagă pe un salariu de nimic. Generaţia mea şi generaţiile de dinaintea mea înţeleg mai greu de ce asta nu este o soluţie pentru tinerii de 20 de ani. Ei nu vor să fie la fel ca părinţii lor, nu vor să trăiască pentru a munci, ei vor să muncească pentru a trăi. Vor în primul rând să trăiască.

Unii au şansa de a şti o meserie care să le aducă bani, alţii încearcă tot felul de şmecherii. Numărul fetelor din România care se prostituează este uriaş, la fel numărul tinerilor implicaţi în traficul de droguri şi în alte afaceri necurate. Nu întâmplător, mulţi dintre ei provin din orăşele care nu le oferă niciun viitor. Sunt tineri care fac greşeli la 15 sau la 20 de ani, poate şi mai târziu, după care se regăsesc şi reuşesc să intre în rândul lumii.

Ştiri cu fete ca Laura sau cu băieţi ca studenţii din Târgu Jiu care traficau droguri în Timişoara o să avem din ce în ce mai multe. Sunt copii normali, cu părinţi care muncesc, pe care la un moment dat atât şcoala, cât şi familiile îi scapă din mână. Orice părinte de adolescent stă cu teama asta, că odrasla lui ar putea să o ia pe un drum greşit. Dar este suficient să ne uităm pe statistici pentru a ne da seama ce urmează. Din ce în ce mai mulţi copii renunţă la şcoală. Din ce în ce mai puţini copii termină liceul. Nimeni nu învaţă în şcoală vreo meserie. Vedem copii cu 12 clase care nu ştiu să scrie. Tot mai mulţi copii fumează din gimnaziu. Îşi încep viaţa sexuală la 10-12 ani mulţi dintre ei.

România nu s-a adaptat la această realitate. Nu are instituţii la care un părinte să poată cere ajutorul. Nu are mecanisme prin care să prevină ceea ce se întâmplă. Poate au şi părinţii partea lor de vină. Dar cei nevinovaţi sunt ei, copiii, care nu reuşesc să vadă în societatea de azi care este drumul corect. Ei sunt victime în aceste poveşti triste şi nu ei merită loviţi cu pietre.