Nu știu câți dintre voi cunoașteți Bucureștiul, cu sumedenia lui de contraste care-l fac pentru mulți prea pestriț, prea țipător, prea vulgar. Mie îmi place. Și, atât pentru aceia care-l cunoașteți cât și pentru cei care doar vi-l imaginați, vă las aici acest fragment scurt de viață în București, pentru viitor și posteritate.

Stăteam la semafor cu geamurile deschise, pe banda a doua a Splaiului, colț cu Calea Victoriei, cum urci spre CEC. La intrarea într-o curte cu aspect interbelic și periculos de pe colț, o bătrânică trupeșă, cu borsetă și un braț de buchete de viorele, este foarte nervoasă. Venele îi pulsează vizibil pe tâmplele îmbătrânite, în timp ce din gura (mă iertați) spurcată ies următoarele cuvinte, adresate, presupun, unor vecini:

„Ați fi și voi jmecheri acuma?! De unde p**a mea sunteți voi jmecheri, mă?! Voi să fiți jmecheri când o să stați și voi într-o casă de asta, bă, săracilor!”.

Trag cu ochiul la casa odată frumoasă, acum însă dărăpănată, tristă și, după toate probabilitățile, ocupată abuziv. În timp ce o admir, vederea îmi e brusc obturată de un SUV Lexus argintiu care oprește și el, pe banda 1, între mine și doamna supărată. La volan, un bărbat bine la vreo 50 de ani, în costum, grizonant și cu ochelari de soare scumpi cât ultimele mele două revizii la Polo. Din Lexus, prin geamul închis, răzbat acordurile calme și subtile ale unui concert de pian.

Doamna cu brațul de flori ocolește Lexusul prin față și observ cu mirare că venele de pe tâmple i s-au dezumflat și acum e toată numai un zâmbet și-o voioșie, o bunicuță cum parcă vezi că omul din Lexus chiar a avut. Se dă încet pe lângă geamul lui și-i zice mieros, cu glas părintesc, dar trist:

„Hai, maică, să-ți dau o floricică!”.

Tipul zâmbește, deschide geamul, iar Chopin-ul dă năvală afară, o lovește pe tanti și îi zburlește părul de deasupra urechilor, apoi zburdă vesel spre neant. Domnul cu suv cotrobăie în cotieră, scoate 10 lei și îi întinde doamnei cu borsetă, care mulțumește din suflet, la fel de părintește.

Apoi geamul Lexusului se închide, iar doamna se îndepărtează alene înspre spatele mașinii, rostind apăsat printre dinți:

„Mânca-mi-ai p***a de sărac!”