Trebuie să fie un copil încurajat să-și urmeze pasiunea cu orice preț? Sigur că trebuie, atâta timp cât pasiunea copilului și modurile în care aceasta este trăită nu intră în contradicție cu legile țării.

Iar moartea celor doi copii în masivul Retezat a intrat nu doar în contradicție cu mai multe legi, ci a fost și urmarea cumva firească, ca să nu zic ca Vlad Petreanu, chiar anunțată, a unui mod inconștient de „parenting”, ca să fiu și eu prețios. Faptul că tatăl își forța propriul copil să se bage în situații extreme și foarte periculoase este probat simplu de Petreanu prin niște citate de pe blogul fetiței decedate, Geta Dor Popescu. Din ele, avem imaginea unui copil de-a dreptul fanatic și care se crede indestructibil. Cum vorbim totuși despre o fetiță de 13 ani, e lesne de înțeles că acest comportament i-a fost insuflat și șlefuit de tată. Chiar și să fi venit de la ea, tatăl era dator să tempereze această pornire deseori iresponsabilă și lipsită de discernământ. Discernământ pe care, conform legii și-al oricărui psiholog, copilul de 13 ani nu-l posedă, deci e firesc să nu-l manifeste. Poftiți un exemplu:

„Tati mi-a spus că avem două variante:

1. Repede jos, să prindem vreme civilizată pe creasta expusă, stăm, ca toata lumea, în tabără mare şi aşteptăm, vedem, facem vârful altădată sau renunţăm şi coborâm.

2. Repede sus, încercăm vârful, în viteză, fără echipament de asigurare, iar dacă ne iese urcarea destul de repede, coborârea să ne-o asumăm pe vreme proastă.

Am hotărât fără sa stau pe gânduri: 2!”

Am scris cu bold acel „toată lumea” ca să înțelegeți că Ovidiu Popescu încălca frecvent orice regulă și orice măsură de siguranță a alpiniștilor experimentați, atunci când urca pe munte alături de cele două (!) fetițe minore. Inclusiv în ziua accidentului fatal, grupul lui (cu trei minori în componență) s-a intersectat cu un grup de alpiniști ADULȚI care se întorceau din drum și s-au declarat îngroziți de faptul că ceilalți au ales varianta interzisă, în ciuda faptului că erau cu copiii.

În alte citate din fetița acum moartă, puteți vedea și că în mai multe rânduri i-a fost frică și a vrut acasă, după cum mărturisește chiar ea. Într-un dintre acele momente, taică-su i-a zis să fie mulțumită cu ce are și că „nu trebuie să te gândești ce va fi mâine, pentru că mâine poate nu va mai exista”. Să-ți fie frică atunci când ești pericol de moarte e cât se poate de firesc, de altfel, indiferent de vârstă. Cu atât mai firesc pentru un copil. Nefiresc este ca un copil de 12-13 ani să aibă o atitudine de erou. Și, când  această atitudine se manifestă, e absolut nefiresc ca părintele să o cultive.

Punând toate indiciile cap la cap (vă recomand și comentariul Larisei Ghițulescu de pe Facebook, care arată mai multe studii care au stabilit că urcările la mare altitudine nu sunt experiențe care ar trebui să le fie permise copiilor), eu cred că Ovidiu Popescu va fi găsit vinovat de ucidere din culpă. Iar victima, oricât de strigător la cer ar suna, e propriul copil.