Smochinul s-a răspândit foarte mult şi în zona României, fiind o plantă care produce fructe din al doilea an de cultură.  Clima tot mai caldă îi permite o dezvoltare bună dar este şi ușor de îngrijit și înmulțit.

Acest arbore fructifer este originar din zonele subtropicale din vestul Asiei și Orientul Mijlociu și s-a răspândit în cultură în țări cu climă mai caldă. Smochinii nu pretind multă apă, însă recolta crește simțitor dacă li se asigură 600-700 ml apă anual. Smochinul crește bine pe locuri însorite, bine drenate, pietroase. În țările cu climă caldă produce 2-3 recolte pe an dar în zona temperată o recoltă, iar a doua se coace dacă toamna este lungă și călduroasă. Fructele apar câte 1-2 la axila frunzelor, pe lăstari din anii precedenți iar a doua recoltă apare pe lăstari noi din anul în curs.  În zona temperată mugurii floriferi de la a doua recoltă se ciupesc pentru că nu au timp să se maturizeze, în schimb vor apare noi muguri de rod pentru anul următor.

La smochin nu se fac tăieri severe, pentru că apar lăstari lacomi, ci tăieri care să înlocuiască ramurile degarniste. Lăstarii cu poziții necorespunzătoare se înlătură primăvara, iar cei viguroși se scurtează la 5-6 frunze în fiecare toamnă.

Pentru cei care vor să cultive în teren acest arbust fructifer, trebuie să țină cont de anumite aspecte. Fiind pretențios la căldură și sensibil la ger, este de preferat ca zona să aibă temperaturi care rar să coboare sub -15 grade Celsius, acesta fiind pragul biologic de rezistență a speciei. Terenul trebuie să fie însorit, cu expunere sudică, poate fi plan sau în pantă de 10-12%. Smochinul nu este pretențios față de sol, însă reacționează bine dacă se aplică îngrășăminte organice și chimice, în funcție de gradul de aprovizionare a solului cu substanțe nutritive. Desfundarea terenului se efectuează la adâncimea de 40-50 cm cu scopul de a crea condiții pentru dezvoltarea sistemului radicular.