Aproape un milion de români au emigrat în Italia, dar un italian a ales un sat din Gorj. A lăsat viaţa pe malul Mediteranei, pentru liniştea de la ţară, în România. Deseori, Antonio strânge bătrânii satului la masă și le prepară bucate de la el de acasă: paste, creveți, scoici și tot felul de bunătăti pe care vecinii le-au gustat de la el pentru prima dată.

"N-au colesterol! Nu îngraşă scoicile. Sunt dulci! Fructele de mare sunt dulci şi bune! Tot ce face Antonio e slendid! E super!", a spus o femeie care a luat parte la festinul oferit de Antonio.

Antonio Lo Pinto, italianul adoptat de România în urmă cu opt ani, este azi bucătar într-un restaurant din Târgu Jiu.

Întrebat dacă a fost dragoste la prima vedere, Antonio Lo Pinto răspunde: "Aproximativ aşa. Am spus hai, plecăm în România, stăm acolo şi la revedere Italia! Aşa a fost. Sincer, vecinii cu mine sunt foarte drăguţi". "Eu iubesc mult ciorba de burtă! Şi normal, micii", povesteşte el.

Ţara noastră i-a dăruit dragostea unei românce şi liniştea traiului la sat. În schimb, Antonio le dăruieşte gorjenilor reţete din Italia.

Când s-a mutat în satul Bobu, Antonio a găsit acelaşi peisaj pe care-l întâlneşti în multe sate româneşti: bătrâni aşteptând în poartă şi uliţe goale, lipsite de copii. Foarte mulţi oameni, inclusiv din sat, muncesc în Italia. "Aici, 90% sunt bătrâni. Multă lume crede că acolo, afară, se câştigă mai mulţi bani. Da, câştigă 1.000 de euro, dar cât suferă? Eu prefer să câştig mai puţin, mai stau liniştit acasă la mine", spune Antonio Lo Pinto, într-un interviu la Antena1.

Un singur lucru ar schimba la România. "Nu-mi place când oamenii vorbesc naşpa de celălalt. Nu-mi place bârfa. Eu nu suport deloc aşa ceva", se destăinuie Antonio Lo Pinto. Azi, Antonio e jumătate român, jumătate italian. S-a botezat aici, unde vrea să rămână pentru totdeauna.

Galerie foto