Supranumit ”jocul minții”, șahul este un sport intelectual, care exersează gândirea logică și capacitatea de concentrare. Când ne gândim la șah, ne gândim la piese de joc și strategii. Pentru persoanele care au fost înzestrate cu abilități deosebite de gândire și memorare, șahul reprezintă mai mult de atât: este o artă, o știință sau chiar o inspirație pentru stilul de viață. Un astfel de exemplu este marele maestru în șah, Constantin Lupulescu, unul dintre cei mai bine cotați jucători români.

Conform Federației Internaționale de Șah (FIDE), care se ocupă de regulile oficiale ale jocului, Constantin Lupulescu are la momentul actual un rating FIDE de 2592, care îl plasează pe poziția 231 la nivel mondial. Punctajul maxim la care a reușit să ajungă în cariera sa până acum este de 2660, când a ocupat poziția 79 din 100 în lume.

Pandurul a avut plăcerea de a-i adresa câteva întrebări marelui maestru, pentru a afla mai multe despre cariera sa, reușite și greutăți, dar și despre felul în care privește el evoluția șahului românesc.

Reporter: Cine este Constantin Lupulescu?

Constantin Lupulescu: Privit din exterior, Constantin Lupulescu este un jucător de șah. Pentru unii un model, pentru alții adversar și pentru ceilalți doar un alt jucător de șah. Din interior vă pot spune că sunt un om care a fost privilegiat să facă ceea ce iubește. Sunt tată, sunt soț, sunt un amestec de pasiuni și curiozități și mă bucur în fiecare zi de fiecare dintre roluri.

Rep: Cum ai inceput să joci șah și ce te-a determinat să devii un jucător profesionist?

C.L.: Când aveam 7 ani, eram foarte pasionat de table, așa că bunicul a hotărât să îmi dea o alternativă învățându-mă să joc șah. M-a prins repede și după puțin timp ajunsesem să merg des la Palatul Copiilor în București. Țin minte și acum gustul ciocolățelelor Kiss pe care le primeam de la antrenor dacă reușeam să rezolv corect mai multe combinații.

Unul dintre primele turnee oficiale le-am jucat pe Lipscani, într-o clădire care acum ar fi fost cu siguranță marcată cu o bulină roșie. Însă pentru mine și pentru cei din generația mea, acest lucru nu avea nicio importanță, eram foarte bucuroși că avem un loc unde putem să ne strângem să facem ceea ce ne place.

Am avut o grupă foarte puternică, cu Vlad Jianu, Bogdan Vioreanu și alți jucători talentați. Acest lucru ne-a ajutat pe toți să creștem, iar la 12 ani am reușit să obțin primul titlu de campion național la juniori. De atunci au fost perioade în care eram mai mult plecat prin turnee decât la școală, așa că trecerea la jucător profesionist s-a întamplat natural. 

Rep: Care a fost cel mai memorabil meci din cariera ta și de ce?

C.L.: Au fost multe partide pe muchie de cuțit, dar probabil cea mai memorabilă a fost victoria cu negrul contra lui Alireza Firouzja, ceea ce mi-a permis să îmi adjudec locul 1 la Reykjavik, în foarte puternica ediție din 2019.

Rep: Cum te pregătești pentru un meci important și cum te menții concentrat în timpul partidei?

C.L.: Poate fi tentant să încerci să faci ceva deosebit față de ceea ce faci de obicei, să te pregatești cât mai mult ca să acoperi tot ce poate adversarul să joace. Ceea ce poate avea efectul contrar - jucând ceva ce nu știi, te surprinzi pe tine sau dacă te pregătești prea mult, nu mai ai energie la partidă.

Cu oricine aș juca, încerc să îmi mențin aceeași rutină înainte de partidă și să mă duc la rundă cu o atitudine pozitivă.

O partidă de șah clasic poate dura și 5-6 ore, așa că nu este întotdeauna ușor să îți menții nivelul maxim de concentrare pe tot parcursul partidei. Totuși, o mică plimbare pe timpul adversarului sau o cafea la momentul potrivit pot face minuni.

Rep: Care este opinia ta despre evoluția șahului în România și cum crezi că ar putea fi promovat acest joc?

C.L.: Putem să vorbim cu certitudine despre o renaștere a șahului din România în ultimii doi ani. Și pot să vă spun cu la fel de multă certitudine că șahul românesc are un potențial fantastic. Mulțumită sponsorilor principali ai Federației Române de Șah (Fundația Superbet și One United Properties) și actualei conduceri a federației, sub îndrumarea domnului Președinte Vlad Ardeleanu, șahul a devenit un sport vizibil, apreciat și urmărit. Modul și rapiditatea cu care se întâmplă lucrurile mă fac să fiu și mai fericit că am ales acest drum.

Este și o perioadă oportună pentru orice tânăr care vrea să înceapă să joace șah. Va beneficia de toată susținerea pentru a ajunge chiar și în elita mondială.

Rep: Care este cel mai mare obstacol pe care l-ai întâmpinat în cariera ta și cum l-ai depășit?

C.L.: Acum 25 de ani, încă puteai să joci doar câteva deschideri cu care să îți surprinzi constant adversarii. Între timp, șahul a devenit un sport cu un volum de informație imens, care se transmite cu o viteză fantastică. Dacă joci astăzi o partidă într-o anumită deschidere, este foarte probabil ca mâine următorul tău adversar să vină deja foarte bine pregătit.

Pentru mine, pe parcursul carierei, a fost cel mai provocator să reușesc să îmi păstrez motivația de a lupta pentru primul loc în timp ce mă reinventez de la partidă la partidă.

Rep: Care este jucătorul tău favorit din istoria șahului și de ce?

C.L.: Actualul campion mondial, Magnus Carlsen, a preluat multe de la predecesorii săi și a ajuns la un nivel la superlativ, mai ales în faza jocului tehnic.

Totuși, pentru jucătorii profesioniști, consider că cel mai mult a făcut Robet Fischer, campionul mondial pe care a fost bazat personajul Beth Harmon din „Gambitul damei”.

Până la Fischer, chiar și jucători de top aveau statut de semiprofesioniști. El a reușit sa seteze standarde înalte, care au ajutat mult următoarele generații.

Rep: Ce sfaturi ai da unui începător care vrea să devină un jucător de șah bun?

C.L.: I-aș spune să lupte mai ales când este greu și să lupte până la sfârșit. Dacă cedează, partida se va încheia și nu o va mai putea câștiga niciodată. Cât timp partida se joacă, orice rezultat este posibil. Cam ca și în viață.

Și să joace cu plăcere – și pentru amatori și pentru profesioniști, asta aduce de cele mai multe ori cele mai bune rezultate.

Rep: La un colegiu din Gorj, câțiva profesori au organizat un club de șah și au loc diverse competiții. Cum vezi această inițiativă? 

C.L.: Mi se pare fantastic. Performanța este grea și nu toată lumea este dispusă să se sacrifice pentru a o atinge, dar șahul are ceva frumos de arătat fiecărui copil care îl practică, indiferent dacă face sau nu performanță. Sunt sigur că acești copii vor crește mai responsabili, mai calculați și mai echilibrați odată ce învață să „analizeze” mai atent „mutările” pe care le fac. Sper ca acest colegiu să fie o inspirație pentru cât mai multe astfel de inițiative.

Rep: Cum te-ai adaptat la jocul online și cum crezi că acesta afectează șahul la nivel competițional?

C.L.: Sunt extrem de multe diferențe între jocul la tablă și jocul online. Online nu-ți vezi adversarul, nu-i vezi reacțiile, nu-i simți emoțiile. Eu mă bazez mult și pe intuiție, după cum văd că reacționează adversarul în diferite momente sau poziții, online nu-mi pot folosi aceste „arme”. A fost extrem de util în pandemie și cred că este un instrument important de antrenament, dar complexitatea unei partide de șah poate fi simțită doar când este jucată față în față.

Rep: Cum vrei sa fii amintit ca jucator de sah?

C.L.: Șahul mi-a adus foarte multe lucruri frumoase în viață. M-a ajutat să cresc, să mă formez și să îmi fac amintiri frumoase alături de oameni deosebiți. Mi-aș dori ca atunci când cineva spune „Constantin Lupulescu a fost cel mai bine cotat jucător din România timp de aproape un deceniu”, altcineva să îi răspundă „Da și eu îl știu, este cel care a motivat noi generații de jucători să ajungă cât mai sus.”