Parametrii dezvoltării psihomotorii reprezintă valori statistice medii. Fiecare copil este o realitate unică, așadar aprecierea devierilor de la normalitate se face cu, concilierea întregului context al datelor clinice, dar și cu dinamica evoluției lor.

Dezvoltarea nu este un proces linear, creșterea la nivelul tuturor ariilor de dezvoltare se realizează în salturi (faze de creștere accelerată), urmate de platouri în care ritmul dezvoltării este mult încetinit. Există un decalaj între rata creșterii băieților și a fetelor, fetele cu vârsta cuprinsă între 3 și 10 ani au faze ascendente ale creșterii diferite de ale băieților, dezvoltarea fizică a acestora fiind cu 6 luni sau un an mai avansată decât a băieților.

Primii trei ani din viața unui copil sunt cruciali, deoarece majoritatea sinapselor interneuronale se formează atunci, de exemplu, la vârsta de doi ani există un număr dublu de sinapse comparativ cu adultul. Substimularea ca proces general duce la atrofia părților din creier neimplicate în activitățile de stimulare.

Între 0 și 6 luni-copilul arată răspuns și întoarce capul către sunete, încearcă să localizeze sunetele, poate răspunde cu zâmbete, recunoaște vocile părinților, răspunde la propriul nume.
Între 7 și 12 luni –copilul ascultă muzică, își recunoaște propriul nume, se uită la imagini din cărți (imagini cu animale), vocalizează, are propriul limbaj neinteligibil, reprezentat în mare parte de lalalizări, exclamații etc.
Între 12 și 18 luni-copilul știe părțile importante ale corpului, numele obiectelor comune, înțelege până la 150 de cuvinte. Markerul important al acestei categorii este folosirea cuvântului simplu (mama, apa, tata etc), la vârsta de 18 luni, copilul trebuie să rostească aproximativ 20 de cuvinte.
Între 18 și 24 de luni-copilul răspunde la comenzi (adu-mi mingea, vino aici etc), folosește două cuvinte legale (mama hai, tata mingea, vreau parc etc), imită suntele din mediul înconjurător, începe să folosească pronumele.
Între 24 și 36 de ani-copilul știe toate părțile corpului, știe grade de rudenie (bunica, mătușa, unchiul etc), înțelege adjectivele (frumos, urât etc), mărimile (mic, mare etc), funcțiile obiectelor și scopul obiceiurilor (de ce mâncăm, de ce ne spălăm pe dinți, pe mâini etc).

La această vârstă, copilul folosește prepoziția simplă, anunță intenția de a acționa, circa 50% din limbajul pe care îl folosește este inteligibil.

Unul dintre semnalele de alarmă îl reprezintă absența contactului vizual sau dacă copilul nu răspunde la numele pe care îl poartă. Dacă observați o afectare a limbajului expresiv, absența acestuia sau un decalaj al dezvoltării limbajului față de vârsta cronologică (de exemplu spune doar mama și are 2 ani etc).

Dacă nu interacționează social sau dacă prezintă comportamente stereotipe de tip țopăit, fluturat din mânuțe; dacă nu conștientizează pericolele-mergeți la un psihiatru pediatric!

Din păcate, de foarte multe ori, părinții apelează târziu la o evaluare de specialitate, ghidându-se după principiul „se rezolvă” cu timpul, pe măsură ce copilul va crește.

În realitate, potențialul de remediere scade semnificativ pe măsură ce copilul se apropie de vârsta de 6 ani.

În Ambulatoriul Integrat al Spitalului Județean de Urgență Târgu Jiu puteți face programare la Cabinetul de Neuro-Psihiatrie Infantilă, la dr. Florin Codău, medic specialist psihiatrie pediatrică.

Material informativ realizat de dr Florin Codău, medic specialist psihiatrie pediatrică la Cabinetul de Neuro-Psihiatrie Infantilă din cadrul Ambulatoriului Integrat al Spitalului Județean de Urgență Târgu-Jiu.