Liberalii vor depune pe 20 iunie o moţiune de cenzură împotriva guvernului Dăncilă. O moţiune care pare fără şanse de a întruni majoritate, deşi lucrurile pot să se schimbe pe acest fond, în care pesediştii caută modalităţi prin care să îl îndepărteze pe Iohannis de la Cotroceni, dar fără a se ajunge la referendum. Dragnea îl vrea plecat pe Iohannis doar câteva săptămâni, cât să schimbe ce e de schimbat prin parchete şi servicii şi să promulge nişte legi.

Salvarea lui Iohannis nu are cum să vină de la liberali. PNL a dovedit că nu se poate baza pe voturile propriilor parlamentari, dar să ia voturi şi de la alţii. S-a văzut la Codul Administrativ prin care PSD vrea să dea pensii speciale aleşilor locali, votat cu două mâini de jumătate dintre senatorii liberali, în ciuda deciziei PNL de a vota împotrivă. Cu astfel de parlamentari, PNL nu ar putea trece nici măcar strada, cum să treacă o moţiune de cenzură?

Nici în plan mediatic PNL nu excelează. Ludovic Orban este un lider slab, săpat de greii care au mai rămas prin partid. Încearcă să promoveze o altă generaţie de lideri, care nu are însă greutatea necesară pentru a face politică la nivel mare.

În aceste condiţii, PNL nu se poate baza decât pe voturile de la Uniunea Salvaţi România, partid care a rămas întreg, semn că a face o formaţiune politică în care să nu primeşti traseişti nu a fost o idee rea. Cei câţiva parlamentari care au rămas în PMP ar putea vota moţiunea, dar la fel de bine ar putea vota împotriva ei, în funcţie de cine dă mai mult. Şi cine poate da mai mult ca Dragnea? În fine, ar mai fi voturile pesediştilor care l-au urmat pe Ponta în Pro România.

Mai multe surse vorbesc de o apropiere între PNL şi Pro România, liberalii cotând ca număr, iar Ponta ca voce. PNL vede în Ponta un sprijin real pentru promovarea moţiunii de cenzură, ceea ce este destul de bizar. Dacă am ajuns să ne bazăm pe Ponta să ne scape de Dragnea, înseamnă că politica asta este chiar mai jos decât mă gândeam.