Cristian Tudor Popescu a postat recent pe Facebook un text în care își exprimă îngrijorarea legată de scenariul în care George Simion ar putea ajunge în turul doi al alegerilor prezidențiale din 2024, trasând o paralelă izbitoare cu situația din anul 2000, când Corneliu Vadim Tudor a făcut aceeași performanță, profitând de dezbinarea dreptei.

Jurnalistul, cunoscut pentru stilul său direct, avertizează că istoria s-ar putea repeta, iar consecințele ar putea fi și mai grave. „În vara anului 2000, începuse să mă ia cu frig la gândul că C.V. Tudor poate intra în turul 2 al prezidențialelor, trăgând și PRM spre un procentaj mare la parlamentare”, scrie el, subliniind similitudinile dintre cele două epoci.

La fel ca atunci, acum există o stângă consolidată în jurul lui Marcel Ciolacu, echivalentul de astăzi al lui Ion Iliescu, în timp ce pe dreapta scena este fragmentată între mai mulți candidați: Nicolae Ciucă, Elena Lasconi și Mircea Geoană. „Iliescu era pe locul 1 în toate sondajele. Pe dreapta, din partea liberalilor, candidat Theodor Stolojan. Iar pentru țărăniști, guvernatorul BNR, devenit prim-ministru, Mugur Isărescu. Sondajele îi dădeau pe cei doi la egalitate în marja de eroare. Deci, rupeau în două voturile dreptei, avantajat fiind C.V. Tudor.”

Popescu amintește că, în 2000, această diviziune a fost fatală. Dreapta, incapabilă să se unească, a permis lui Vadim Tudor să ajungă în turul doi, iar el, ca jurnalist, s-a simțit obligat să acționeze pentru a preveni victoria acestuia. „Așa a ajuns C.V. Tudor în turul 2, obligându-mă să folosesc atunci metode de influențare a opiniei publice dure și discutabile, pentru a-i îndepărta alegătorii.” Însă, mai spune el, decizia lui Emil Constantinescu de a nu mai candida a agravat situația: „Emil Constantinescu tocmai dăduse bir cu fugiții, refuzând să participe la cursa prezidențială fie și pentru a-și ajuta partidul, PNȚCD, cu ceva voturi.”

Astăzi, consideră CTP, Klaus Iohannis joacă același rol de spectator impasibil: „Iar lui Iohannis nu-i pasă decât de persoana sa, cum nu i-a păsat nici lui Emil Constantinescu.” Dreapta politică este din nou dezbinată, iar liderii nu par capabili să înțeleagă pericolul reprezentat de George Simion. „Ciucă nici nu concepe, având ditamai PNL-ul în spate, să-și îndrepte voturile către Lasconi sau Geoană. Geoană nu are ce să primească la schimb dacă ar ceda în favoarea lui Ciucă sau Lasconi. Iar voturile lui, multe ale unor vechi sau noi simpatizanți PSD, nu se vor duce spre dreapta.”

Elena Lasconi atrage un electorat antisistem, dar acesta poate migra ușor spre George Simion, dacă percepe că nu există o alternativă solidă. „Votanții ei sunt antisistem, mulți nu l-ar vota pe Ciucă să-i pici cu ceară, mai degrabă se duc la Simion, perceput și el ca anti PSD-PNL.”

Popescu dezvăluie cum a încercat să intervină în 2000, însă atunci s-a izbit de refuzul liderilor politici de a se așeza la masa negocierilor. „L-am sunat pe profesorul Nicolae Manolescu, vie fie-i amintirea, care era în legătură cu Isărescu și Stolojan. L-am rugat să vorbească dânsul cu ei și să-i convingă să se înțeleagă rațional ca unul dintre ei să se retragă în favoarea celuilalt. Peste câteva zile, mă sună domnul profesor și îmi spune cu voce obosită: Cristian, i-am rugat cu cerul și pământul, nu vor, e peste putință...” Rezultatul, spune jurnalistul, a fost inevitabil: „Nu vreți să vă reproduc înjurătura pe care am emis-o.”

În contextul actual, el vede o situație la fel de blocată, cu candidații concentrați exclusiv pe propriile interese. „Așa că, în acest tur 1, fiecare candidat va fi pe barba lui, mai puțin, firește, dna Lasconi, care va fi pe crucile de sub bărbie.”

Pe stânga, o colaborare între Marcel Ciolacu și George Simion este exclusă, pentru că PSD nu poate risca să cedeze voturi către liderul AUR: „PSD pur și simplu nu-și poate permite să ia din voturile lui Ciolacu și să le dea lui Simion, pentru că șeful AUR e un adversar mult mai periculos decât Ciucă în turul 2.”

Popescu avertizează că singura speranță pentru a împiedica ascensiunea lui Simion stă în electorat, care ar trebui să își aleagă candidatul în mod strategic, nu emoțional. „Singurii care mai pot să dea dovadă de înțelegere a situației și să voteze nu neapărat cu candidatul preferat, ci cu cel care vor socoti că are prima șansă în a-l depăși pe G. Simion, sunt alegătorii lui Ciucă, Lasconi, Geoană, Diaconescu. Ei se pot dovedi mai conștienți și chibzuiți decât cei pe care au de gând să-i voteze.”