La 9 luni, copilul Totti făcea primii pași. La 4 ani, era deja considerat un talent uriaș. Juca fotbal împotriva vecinilor de 8-9 ani, deși inițial aceștia nu vruseseră să-l bage în echipe, de frică să nu se lovească. Mai degrabă s-au lovit ei. „Dansa în jurul nostru, care aveam de două ori vârsta lui, de nici nu înțelegeam ce ni se întâmplă”, își amintește un prieten din copilărie, citat de fourfourtwo.com. Doar 12 ani mai târziu, veteranul Sinisha Mihajlovic îi striga din teren antrenorului Vujadin Boskov, în timpul unui meci cu Brescia în care Roma conducea cu 2-0: „Hai, ce faci? Bagă-l pe copil!”. Copilul blonduț juca primul meci pentru Roma în martie 1993 și nu avea să se remarce prea mult. „Eram mult prea emoționat și fericit ca să-mi amintesc să joc și fotbal”, își va fi amintit ulterior. Asta a fost la seniori, însă. Pentru că Totti e la Roma încă de când Ceaușescu era Totti al României.

A iubit Roma mai mult decât s-a iubit pe el. Echipa galben-roșie are un singur titlu de campioană cu el în teren și doar trei în toată istoria. Totti putea să ajungă oricând la un club mult mai mare. Nu a vrut. A stat la Roma, unde a jucat 784 de meciuri oficiale și a marcat peste 300 de goluri. 28 de ani în același tricou. Putea să fie el însuși mai celebru, putea să câștige mai mult, putea să fie mai bogat, putea să ia chiar un Balon de Aur.  A renunțat la toate astea pentru Roma, „singura iubită pe care nu am înșelat-o”, cum recunoștea chiar el. Duminica asta, „Copilul cel Mare” (alintul dat de fanii Romei, amuzați că Totti a trăit toată marea performanță fidel unei diete bazate pe pâine, Nutella, pizza și chips-uri), a făcut ultimul său meci și ultima tură de teren, aducând lacrimi în ochii a 80.000 de fani și milioane de telespectatori.

La un meci amical recent dintre Barcelona și AS Roma, Leo Messi l-a rugat pe Totti să facă o poză cu el și să-i dea tricoul lui. Ulterior, starul argentinian a postat fotografia pe contul lui de Instagram, cu comentariul: „Un jucător imens!!! Ce fenomen!!!”. În ciuda multor critici și antrenori care au strâmbat din nas spunând că e un jucător care nu s-a omorât niciodată cu munca, Francesco Totti va rămâne peste ani nu doar simbolul unui oraș întreg, ci, poate chiar mai important, singurul fotbalist care a fost făcut „fenomen” de cel mai mare fenomen al fotbalului.