Articolul 4 al Tratatului de la Washington (documentul fondator al NATO) permite oricărui stat membru să solicite consultări cu ceilalți membri dacă percepe o amenințare la adresa securității sale teritoriale, politice sau independente. Acesta este diferit de articolul 5, care angajează alianța în apărare colectivă în cazul unui atac armat.

Când poate fi activat?

Articolul 4 este activat în situații în care un stat membru consideră că securitatea sa este amenințată, dar nu este neapărat victima unui atac direct. Exemple includ:

Tensiuni la frontiere: o escaladare a conflictului într-o zonă vecină sau activități militare ce ar putea degenera într-o amenințare directă.

Provocări hibride: atacuri cibernetice, dezinformare sau alte forme de agresiune neconvențională.

Crize internaționale: conflicte care pot afecta stabilitatea regională și implicit securitatea unui stat membru.

Consecințele activării

Consultări imediate: Membrii NATO se reunesc pentru a analiza situația și a coordona răspunsurile. Nu există un angajament automat de apărare colectivă, dar sunt discutate măsuri comune.

Posibile măsuri comune:

- Trimiterea de trupe sau echipamente în zonele vulnerabile.

- Consolidarea prezenței NATO în regiune.

- Declarații politice comune sau sancțiuni împotriva unor actori statali sau non-statali care amenință securitatea.
 
Creșterea vizibilității internaționale: Actul semnalează unitatea aliaților NATO și atenția acordată unei amenințări specifice, ceea ce poate avea efect de descurajare.

Exemple din istorie

2022: Polonia a invocat articolul 4 după ce o rachetă a căzut pe teritoriul său în timpul războiului din Ucraina.

2015: Turcia a solicitat consultări în urma intensificării conflictului din Siria.

2014: Mai multe state est-europene au cerut activarea articolului 4 după anexarea Crimeei de către Rusia.

Acest articol este un instrument diplomatic esențial pentru gestionarea situațiilor care pot evolua în crize mai grave, fără a necesita un răspuns militar imediat.

Ce înseamnă Articolul 5 al Tratatului NATO

Articolul 5 al Tratatului NATO, care prevede apărarea colectivă, a fost activat o singură dată în istoria alianței, pe 12 septembrie 2001, ca răspuns la atacurile teroriste din 11 septembrie asupra Statelor Unite.

Ce a presupus activarea?

Declarație de solidaritate: Aliații NATO au considerat atacul asupra SUA un atac împotriva tuturor membrilor, conform principiului apărării colective.

Sprijin concret:
- NATO a desfășurat măsuri de securitate, inclusiv operațiunea Eagle Assist, prin care avioane AWACS au patrulat spațiul aerian al SUA.

- În Afganistan, NATO a contribuit la misiunea de combatere a terorismului, inclusiv prin conducerea misiunii ISAF (Forța Internațională de Asistență pentru Securitate).
 
Context - Decizia a fost un moment crucial pentru Alianță, demonstrând solidaritatea membrilor într-o situație fără precedent. Deși articolul 5 a fost invocat, fiecare stat a avut flexibilitatea de a decide cum contribuie la răspunsul colectiv.

Aceasta a marcat începutul unei implicări NATO mai active în combaterea terorismului global.