Ziua internaţională de comemorare a victimelor actelor de violenţă comise în numele religiei sau al credinţei;

În 1802 s-a născut Ecaterina Varga, luptătoare pentru drepturile românilor din Munții Apuseni (a încetat din viață în 1858);

În 1864 s-a semnat Conventia internațională de la Geneva prin care se acorda statutul de neutralitate răniților de război și personalului sanitar militar, totodată a fost înființată și Crucea Roșie.

În 1917 a căzut în luptă Ecaterina Teodoroiu.

Ecaterina Teodoroiu – “Eroina de la Jii”

Ce mai poate fi spus despre ea ce nu s-a spus deja? Au fost scrise cărți și scenarii de film, iar de la țară a primit laurii gloriei.

Povestea ei de viață este remarcabilă, deși există anumite pasaje încă necunoscute istoriei. Catalina Vasile Toderoiu s-a născut in satul Vădeni la 14 ianuarie 1894, iar de mică și-a dorit să fie învățătoare, însă destinul a avut alte planuri pentru ea. După terminarea școlii primare a plecat la Pension la București, aici a luat contact cu primii cercetași din România. În vara anului 1914, a revenit la Târgu Jiu, activând în cadrul cohortei de cercetaşi „Domnul Tudor”.

În vara anului 1916, România intra în Primul Război Mondial, iar Ecaterina este lovită din plin de drama războiului. Tatăl ei este luat prizonier de germani, iar doi dintre frații ei murind pe front. Nicolae, unul din frați, a murit chiar sub ochii ei, pe Dealul Sâmbotin, din pricina unui obuz căzut în apropiere. Conform arhivelor și-a luat adio, spunându-i: „La revedere, frate, te voi răzbuna eu”.

Dorindu-și să-și răzbune familia, singura ei dorință a fost să lupte cu arma în mână. Din 7 octombrie 1916, Ecaterina a luptat în luptele din Oltenia alături de regimentul 18 Infanterie Gorj.

A fost luată prizonier de germani, însă viitoarea eroina a evadat de sub escortă, iar mai apoi, la o zi după, a fost rănită la picior de un obuz. Alături de Armata română a participat și ea la retragerea în Moldova. La propunerea Reginei Maria, Ecaterina Teodoroiu a primit titlul de Sublocotenent Onorific în Armata Română, iar în primăvara anului 1917 medalia “Virtutea Militară”.

În spiritul adevărului, trebuie menționat faptul că în virtutea titlurilor și medaliilor primate, aceasta nu era obligată să participe la activitățile de pe front, totuși ea și-a luat rolul în serios si a participat voluntar la lupte învingând toate prejudecățile.

Fiind mereu aproape de linia frontului, așa s-a produs și tragicul ei sfârșit, în seara zilei de 22 august 1917, în luptele din zona Dealul Secului Muncel, Ecaterina Teodoroiu a fost lovită de câteva gloanțe ale inamicului, ultimele sale cuvinte fiind: „Înainte, băieți, nu vă lăsați, sunteți cu mine!”.