A ajuns la o vârstă la care alţii nici nu visează, dar nu se dă bătut. Grigore Horhoianu, zis Moş Goriţă este cel mai bătrân fiul al satului Bălăneşti, atingând vârsta de 103 ani. S-a născut în anul 1907, anul răscoalei ţărăneşti şi a avut mai multe meserii de-a lungul timpului. Viaţa nu l-a ţinut departe nici de ororile războiului sau de închisorile comuniste. Însă niciodată nu s-a plâns, ci a învăţat câte ceva din toate.

Moş Goriţă, fost bibliotecar, angajat la Camera Agricolă sau muncitor la fostul IAS Târgu Jiu îşi petrece majoritatea timpului pe prispa casei din Bălăneşti, citind câte o carte. Mai vede doar cu un ochi, dar vrea să descifreze „Viaţa de după moarte”, carte luată de la biserică. Povesteşte că la anul pe 2 februarie va împlini vârsta de 104 ani, când se va face iar o mare adunare. Cu o luciditate demnă de invidiat, Moş Gorriţă îşi aduce aminte toate întâmplările din trecut, şi cu bune, şi cu rele. Însă nu poartă pică nimănui, chiar dacă oamenii l-au băgat chiar şi la închisoare. Toată viaţa sa a fost cumpătat, nu a avut vicii şi a crezut în rolul său de pe pământ.

Patru luni în închisoare

Memoria nu îi joacă feste, mai ales când este întrebat de perioadele grele din viaţa sa. Bătrânul îşi aminteşte cum a petrecut luni de zile în închisori pentru că vrăjmaşii i-au pus gând rău. „Am fost ridicat de acasă de securitate şi dus în închisorile din Craiova. Am stat patru luni acolo. Vrăjmaşii mei au spus că sunt legionar şi m-au închis. De acolo m-au trimis într-o misiune obligatoriu la Piatra Neamţ”, spune Moş Goriţă. La fabrica de Cherestea 1 Mai din Piatra Neamţ a fost trimis să muncească timp de patru ani, din 1952 până în 1956. Veteran de război, bătrânul povesteşte că a luat parte la dezarmarea armatei lui Hitler. „Păi eu am luat parte la dezarmarea armatei lui Hitler care fusese în Rusia. Apoi pentru că am avut liceul m-au trimis la Antiaeriană la Bucureşti, unde am stat la birou. M-au decorat cu Crucea Comemorativă după ce s-a terminat războiul”, mai relatează bătrânul.

Moş Goriţă are doi copii, care au ieşit şi ei la pensie. Fiica sa a fost profesoară la un liceu din Târgu Jiu. Se bucură de nepoţii săi, care vin să-l viziteze. „Am doi copii care vin să mă îngrijească. Eu merg cu ajutorul ciomagului, dar am ameţeli de cap. Nu prea sunt eu cum am fost odată…”, încheie bătrânul.