Greu de crezut, dar o fostă mină din Valea Jiului se poate considera deja spaţiu de cultură şi punct de interes pentru turişti, mai ales că, aici, pe 1 Mai, a fost organizată pentru prima dată o altfel de sărbătoare a muncii. „Ziua Minelor Deschise” a fost un proiect menit să atragă atenţia autorităţilor că o mină care a avut parte de toate nenorocirile posibile merită totuşi salvată de la dispariţie. Câteva clădiri care au scăpat de lama buldozerelor au fost transformate în puncte de vizitare pentru turişti sau în locuri de expoziţie, numărul vizitatorilor nefiind deloc unul de neglijat.

În octombrie 2015 a fost scos ultimul vagon de cărbune din subteranul minei Petrila, iar de atunci caricaturistul Ion Barbu a început lupta cu autorităţile pentru a le convinge că trebuie să conserve mina şi să o transforme în obiectiv turistic. Aşa a luat naştere proiectul „Planeta Petrila”, care a culminat cu un film cu acelaşi nume, extrem de apreciat peste tot în lume.

Proiectul, care implică voluntari şi arhitecţi din diverse colţuri ale ţării şi nu numai, a reuşit în ultimii ani să transforme clădirile nedistruse ale fostei exploatări miniere în obiective turistice. Mina Petrila este cea care în 2008 a fost zguduită de 2 explozii puternice, în urma cărora au murit 13 mineri şi alţi 12 au fost răniţi, şefii acestora fiind judecaţi la Târgu Jiu şi condamnaţi apoi la închisoare cu executare. Acum, toate aceste lucruri le sunt povestite turiştilor, care sunt dornici să vadă cât mai multe din istoria zbuciumată a acestei mine.

„Am rude aici în Hunedoara, dar de loc sunt din Constanţa şi stabilit recent în Bucureşti. Am aflat de treaba asta cu Planeta Petrila şi am venit să văd ce se întâmplă, iar ceea ce este aici este de-a dreptul fascinant. Nu ai prea des ocazia să participi şi să vezi aşa ceva. Cred că poate deveni un obiectiv turistic evident dacă se merge pe direcţia asta în continuare”, a spus un tânăr vizitator al minei.

Rolul de turişti l-au avut chiar şi localnici care de abia acum au avut şi ei posibilitatea să descopere ce se afla în spatele porţilor mai mereu închise. „Eu locuiesc în blocul de vizavi, dar niciodată nu am putut să văd decât din balcon ce se întâmplă pe aici. Faptul că acum în sfârşit s-au deschis porţile şi putem şi noi vedea cum e la mină şi ce e în clădirile astea, mi se pare un lucru foarte important. Am adus şi fetiţa pentru că e o ocazie unică să afle lucruri despre această mină”, a spus o localnică.

Turiştii nu umblă la voia întâmplării prin incinta fostei mine, foşti angajaţi ai exploatării miniere devenindu-le acestora ghizi pentru o oră, cât durează un tur prin curtea minei. Cele câteva clădiri salvate de la distrugere au fost pe vremuri punct medical, staţie de salvare sau chiar sediul administrativ, acolo unde doar directorii aveau acces. În sala de festivităţi a minei acum este organizată o expoziţie cu fotografii ale câtorva oraşe din România aflate în colaps, iar la masa la care luau cuvântul „tovarăşii”, caricaturistul Ion Barbu a pus desenele unor persoane care au în faţă câte o sticlă de vin goală, cu mesajul că „unul dintre voi mă va vinde”. Scena aminteşte de „Cina cea de Taină” şi este îndelung admirată de vizitatori. Foştilor mineri deveniţi ghizi le vine cel mai uşor să vorbească despre ce a fost mina şi ce s-a aflat în clădiri, Elisabeta Moga fiind unul dintre cei mai cunoscute personaje atât din filmul „Planeta Petrila”, cât şi din incinta fostei minei.

„Toată lumea mă ştie ca doamna de la Lămpărie, dar să ştiţi că dacă în film vorbeam mai dur şi chiar vulgar cu minerii era pentru că aşa era limbajul lor. A trebuit să mă adaptez la situaţia de acolo. La început, când am fost în primele zile de lucru, mi-a fost foarte greu, dar mi-am dat seama că dacă nu pun piciorul în prag, nu o să rezist. Cel mai greu a fost când îi vedeam scoşi din subteran răniţi, plini de sânge. Acum e greu să le vorbeşti oamenilor despre aceste lucruri, dar am convingerea că Dumnezeu mă va ajuta să spun lucruri frumoase şi să trec peste emoţiile pe care le am. Nu mi-am închipuit niciodată că voi fi ghid aici sau că voi juca în film, dar iată că lucrurile chiar s-au întâmplat aşa”, afirmă „doamna de la Lămpărie”.

Şi ca ea mai sunt alţi câţiva colegi, care o viaţă întreagă au muncit la mină şi care, pe 1 Mai, şi-au făcut debutul ca ghizi turistici. Vizitatorii le-au ascultat poveştile cu atenţie şi au promis că le vor spune la rândul lor şi altora, cu speranţa că, astfel, „Ziua Minelor Deschise” nu a fost doar o acţiune de o zi, ci începutul unei activităţi menite să arate că o fostă mină poate deveni obiectiv turistic şi un exemplu de bune practici pentru alte zone din ţară.