Bătrânul Victor Grigoroiu trăieşte împreună cu soţia sa invalidă într-o casă din Iezureni. La cei 75 de ani ai săi suferă de cataractă şi trăieşte din ajutorul de handicap de 230 de lei şi din pensia de 370 de lei. Deşi are doi copii nu primeşte nici un ajutor din partea lor. Cei doi bătrâni au fost uitaţi de cei cărora le-au dat viaţă şi îşi trăiesc zilele la limita sărăciei.

Bătrânul povesteşte că cu un ochi nu vede de când avea şapte ani, de când a suferit un accident în timp ce se juca cu un văr. „Când eram mic am găsit împreună cu un văr de-al meu un focos şi ne-am jucat cu el. Mi-a explodat în faţă şi de atunci nu mai văd nimic cu un ochi. În timp mi-a fost afectat şi celălalt, iar acum nu mai văd aproape deloc. Vederea mi s-a înceţoşat şi  am fost diagnosticat cu cataractă”, povesteşte bătrânelul. Deşi a lucrat timp de 20 de ani la Fabrica de sticlă, Victor Grigoroiu a ieşti la pensie doar cu 370 de lei. Acesta spune că la pensie nu i-au fost adăugate sporurile de care ar fi trebuit să beneficieze. Dar pentru că este bătrân şi bolnav nu a mai putut să mai umble pe la instituţii pentru a-şi cere drepturile. „Am lucrat la Fabrica de sticlă 20 de ani, dar după ce m-am pensionat nu mi-a dat reţea şi alte sporuri pentru a avea şi eu o pensie mai mare”, se plânge acesta. Aşa că, pentru a putea trăi de pe o zi pe alta şi pentru a avea grijă de soţia sa care nu poate să meargă, bătrânul încearcă să crească câte o găină în curte şi să meargă după lemne. „Nu facem abuz la lumină şi ne încălzim cu lemne. Avem şi noi un televizor şi un frigider. Mai mult nu consumăm pentru că nu avem cu ce plăti”, menţionează Victor Grigoroiu.

Economie la medicamente

Pentru a face economie la bani, bătrânul spune că el nu îşi cumpără medicamente pentru a-şi trata boala. Acesta se sacrifică pentru soţia sa, care este imobilizată la pat. „Mi-a dat şi mie doctoriţa să iau medicamente, dar nu am luat. Cumpăr doar pentru soţia mea, care este operată şi nu poate să meargă. Am văzut că mă simt mai bine şi nu am mai luat pastile. Nu am de unde să dau 50 de lei pentru tratament”, spune acesta. Deşi are doi copii, aceştia nu îi întind nicio mână de ajutor. De când au plecat de acasă, cei doi au uitat de părinţii suferinzi. „Am un băiat căsătorit şi o fată care nu mă ajută. Încercăm să ne descurcăm cu ce avem. Mai creştem şi noi o găină. Băiatul nu mă ajută pentru că lucrează până sera, noaptea. Avea şi el oi, dar nu mai are nimic pentru că nu mai are timp pentru că trebuie să muncească. E greu pentru toţi, dar trăim şi noi cum putem”, spune bătrânul.