Cea mai vârstnică persoană din comuna Ionești a împlinit ieri 100 de ani. Alături de tati Iula, așa cum o cunoaște tot satul, au fost familia, vecinii, dar și primarul din localitate. Viața Iulie Popescu nu a fost deloc ușoară, însă prin muncă și cu un stil de viață sănătos a reușit să ajungă la această vârstă. Ieri, pentru prima dată, bătrâna a băut o gură de șampanie și a mâncat tort.

Iulia Popescu s-a născut în data de 4 noiembrie 1913, în satul Picu din Comuna Ionești. S-a căsătorit de tânără și a adus pe lume trei copii, doi băieți și o fată, care i-au dăruit 7 nepoți și are acum 9 strănepoți. Femeia a rămas văduvă din 1944, atunci când soțul ei a plecat în război și nu s-a mai întors. A trebuit să-și crească singură copiii și să se ocupe de gospodărie. Chiar dacă a muncit din greu, tanti Iula nu se plânge și nici la 100 de ani nu poate să stea fără să trebăluie prin gospodărie.

Ieri a luat o pauză, pentru că a fost ziua ei de naștere și a avut musafiri, însă de astăzi îşi reia activitatea de zi cu zi. Bătrâna spune că munca și stilul de viață au ținut-o în formă și a ajuns acum să-și serbeze cei 100 de ani. „Nu am avut o viață ușoară, mai ales că am rămas văduvă, soțul meu a plecat în cel de-al doilea război mondial și nu s-a mai întors. Eu am rămas singură cu cei trei copii pe care i-am crescut cum am putut, dar pentru asta am muncit din greu. Am trăit numai din munca mea, din ce făceam în grădină. Eu nu am cumpărat niciodată de mâncare. Eu muncesc și acum, dar nu ca atunci când eram în putere. Mă ocup de gospodărie, dau la pui, la porci și sap în grădină. La muncă pe câmp nu pot să mă mai duc”, povestește Iulia Popescu. 

Nu a fost niciodată la spital și nu a luat pastile

Deși vârsta își spune cuvântul, femeia stă bine cu sănătatea. Amețelile pe care le are de obicei când se schimbă vremea îi mai dau de cap bătrânei, care nu a luat în viața ei pastile și nu a fost niciodată internată în spital și nici nu a avut nevoie de vizite la medici. „Eu nu am fost niciodată bolnavă și nici internată în spital. Nu am avut nevoie să mă duc la medici și nu am luat pastile. Nici acum nu mă doare nimic și mă simt bine, numai că mai ameţesc câteodată când se schimbă vremea. Așa am mai fost răcită, dar m-am făcut bine cu ceaiuri. Văd bine, aud bine, am toți dinții în gură, pot să merg și nu mă vait de sănătate. Mă mișc mai greu, că mai amețesc”.

Prima aniversare, la 100 de ani

Tanti Iula și-a serbat ieri pentru prima dată ziua de naștere. A fost o zi importantă pentru bătrâna care a avut alături familia, vecinele, dar și pe primarul din comuna Ionești, Marian Tătaru, care nu a venit cu mâna goală, ci i-a adus femeii un buchet de flori și un tort. Mai mult decât atât, edilul i-a promis celei mai vârstnice persoane din comună că o va ajuta cu lemne atât iarna acesta, cât și în anii viitori. „Este cea mai bătrână persoană din sat. Am înțeles că a mai fost cineva care ar fi trăit 125 de ani, dar eu nu știu. Nu am mai avut pe nimeni de care să știu și care să fi ajuns la această vârstă. Bătrâna este un exemplu pentru noi toți pentru că a ajuns la această vârstă respectabilă și se ține foarte bine. Nu se știe câți apucăm vârsta dumneaei”, a precizat primarul Marian Tătaru.

A băut pentru prima dată șampanie și a mâncat tort

Iulia Popescu a stat la masă alături de familie, vecine și de primarul din localitate, care i-au fost alături în această zi. Vecinele care o cunosc cel mai bine spun că tanti Iula este un exemplu demn de urmat. „A avut o viață grea, dar a răzbit. Deși a avut multe necazuri a fost o femeie sociabilă și cu zâmbetul pe buze. Și acum ne povestește din tinerețea ei și ne bine dispune. Nu puteam să nu fim lângă ea în această zi deosebită. Familia a pregătit sarmale, friptură, tort și am sărbătorit-o. Nu a băut niciodată șampanie și azi a gustat, tot azi a mâncat și tort pentru prima dată, nu știe gustul cafelei, dar nici nu a vrut să încerce”, a povestit o vecină.

Are o fire veselă și la 100 de ani

Deși nu s-a recăsătorit niciodată după ce soțul a decedat pe front, bătrâna se gândește acum mă ar putea să facă acest pas la 100 de ani, dar are o problemă. „Nu m-am căsătorit niciodată pentru că nu am mai vrut. Eu l-am iubit mult pe soțul meu. Mi-am crescut copiii așa cum am putut și a fost bine. I-am ajutat, iar acum e rândul lor să mă ajute. Acum parcă m-aș mărita, dar nu are cine mă lua, că nu găsesc pe nimeni de vârsta mea”.