Primarul din Bumbeşti Jiu, Constantin Bobaru, merge aproape săptămânal la Bucureşti pentru a discuta la Casa de Sănătate şi la Ministerul Sănătăţii despre posibilitatea de a redeschide spitalul. Spitalul este închis, iar la poartă există un paznic a cărui singură misiune este să deschidă poarta atunci când singura maşină de Salvare care a mai rămas în zonă primeşte un apel prin 112 pentru a merge la vreo intervenţie. „Nu mai e nimeni pe aici, nu aveţi cu cine să discutaţi. De o lună am rămas doar eu şi echipajul de la Ambulanţă, şoferul şi asistentul, în rest nu e nimeni”, spune femeia care asigură paza spitalului.

Autorităţile locale administrează clădirea şi nimeni din rândul acestora nu doreşte să transforme fostul spital în cămin de bătrâni. E drept că nici cereri nu există pentru aşa ceva, dar asta poate şi pentru că oamenii ştiu că nu ar avea unde să meargă şi degeaba ar solicita să fie îngrijiţi într-o astfel de unitate. Bobaru a fost şi vineri în capitală, dar demersurile pe care le face spune că sunt de lungă durată, ceea ce nu poate decât să însemne că localnicii mai au de aşteptat până când vor mai vedea un spital în oraşul lor. „Măcar un centru de primire a urgenţelor, un punct de acordare a primului ajutor, trebuie să avem ceva, nu se poate să închidem spitalul şi să nu punem nimic în locul lui. Avem Uzina Mecanică, avem Defileul Jiului, unde se produc accidente, iar noi, ca autorităţi locale, avem competenţa pentru a decide ce facem cu acel spaţiu. Noi îl vrem spital şi facem în continuare demersuri în acest sens. Promisiuni sunt, discuţii port în permanenţă, dar e mai greu cu concretizarea. Eu rămân însă optimist şi cred în continuare că, în cele din urmă, problema va fi rezolvată în favoarea noastră”, susţine edilul Bobaru.

În timp ce primarul bate drumurile spre Bucureşti, localnicii se gândesc cu groază că trebuie să meargă la Târgu Jiu pentru îngrijiri medicale sau pentru a-şi vizita rudele.

Pacienţi navetişti

Localnicii trec pe lângă fosta unitate sanitară şi nici vor să audă că primarul nu a fost în stare să salveze spitalul, aşa cum a reuşit primarul portocaliu de la Rovinari, Dorin Filip. Cât despre un cămin de bătrâni, nici vorbă. „Nouă să ne dea spitalul înapoi că de aşa ceva avem nevoie. Şi eu sunt bătrână, dar până să ajung la un cămin mai degrabă am nevoie de un spital aproape, că murim până la cămin. Ne trimit să ne tratăm la Târgu Jiu pe drumul acesta plin de gropi. Mori de nervi până ajungi în Târgu Jiu. Nu avem nevoie de cămin, asta să le fie clar şi celor de la Primărie, care nu au fost în stare să menţină spitalul” spune, revoltată Cecilia Vulpe. La fel ca ea gândesc aproape toţi cei care trec prin faţa fostului spital. Poarta închisă le stârneşte amintiri triste, mai ales că mulţi dintre ei sunt bătrâni care au apucat să lucreze la Uzina Mecanică Sadu, o uzină care de la 10.000 de muncitori la Revoluţie mai are acum doar 1000. În plus, de la 1 iulie şi-a închis uşile şi Administraţia Financiară Bumbeşti Jiu, localnicii fiind nevoiţi să meargă tot la Târgu Jiu pentru a-şi rezolva problemele cu fiscul, oraşul având toate şansele să moară încet şi sigur în ritmul acesta.